Recent, în orașul nostru s-a deschis un centru comercial foarte tare, acolo poți avea parte cât și de divertismente, atât și cumpărături, și tot felul de servicii. Singurul dezavantaj – totul este foarte scump, de aceea acesta este faimos ca așa zisul, centrul elitei. Acest fapt nu m-a împiedicat să îl vizitez într-o seară, să mă uit, să văd prețurile.
Mașina mea este normală, pentru mine este destul de decentă. Și totuși pe fundalul mașinilor străine și scumple ce erau parcate aici, automobilul meu autohton se diferenția. Pur și simplu am râs în sinea mea de acest fapt. Într-un moment dat, cât ai zice pește, de mașina mea s-a apropiat o femeie plină de farmec. Nu am înțeles deodată ce voia de la mine, a început să țipe atât de tare. Mai târziu mi-a fost clar – această „elită” a venit la mine cu pretenții, cică, cine ești, de îți pui mașina aici, nu vezi că Lexus-ul meu stă în apropiere. Puteți să vă imaginați așa ceva, era indignată de faptul că am îndrăznit să-mi parchez mașina mea obișnuită lângă mașina ei cool.
Sincer să fiu nu îmi venea să cred că asta se întâmpla cu adevărat și care este ideea pretențiilor ei. Când a început deja să țipe că nu am ce căuta aici, deoarece acesta este un centru comercial de elită și aici vin oameni din lumea superioară, ci nu oameni cu automobil autohton, pur și simplu i-am dat un răspuns grosolan. Mi-am închis mașina și am intrat în faimosul centru comercial.
Nu pot spune că am găsit ceva super util ceea ce aș putea găsi doar acolo. Unde nu te uitai – chestii pentru elită de gust prost. În loc să mă gândesc la centrul commercial, gândurile mele mă întorceau la situația din parcare. Mi-am cumpărat repede o bere, calitatea și prețul erau la același nivel, iar eu aveam nevoie să elimin puțin negativul ce l-am primit de la doamna de elită.
Când m-am urcat la volanul mașinii mele, cea care era cea mai bună pentru mine, m-am gândit cât de naiv am fost, pentru că acești oameni cu astfel de atitudine, puteau să spargă geamul mașinii mele sau să facă alte răutăți. Așa sunt ei, oamenii de elită ce trăiesc printre noi. Spune-ți-mi, sunt unicul care numindu-i „elită” pe astfel de oameni mai degrabă o fac cu ironie decât cu mândrie, sau chiar merită această „elită” simpatie și orice despăgubire morală?