Nu vă gândiți la ceva rău. Soțul meu este minunat și cu el m-am căsătorit. Problema era alta – eu nu voiam nuntă, chiar deloc. Consider că e o irosire de bani care și așa sunt greu câștigat în ziua de azi. Sunt împreună cu Ștefan de 4 ani. Ne-am cunoscut pe rețelele de socializare, mult timp am conversat prin mesaje, apoi ne-am sunat și în sfârșit am decis să ne vedem. Am vorbit puțin și ne-am dat seama că ne completăm perfect unul pe celălalt. Am început să ne facem planuri mari pentru viitorul nostru strălucit. Probabil toate cuplurile îndrăgostite fac asta.
Desigur, nu aveam visuri copilărești. Voiam să avem apartamentul nostru, mașină, iar apoi și copii. Ambii lucram în firme mici și cu acele salarii am fi putut să ne realizăm planurile cred că peste vreo cincizeci de ani, dar atunci noi deja vrem să fim niște pensionari fericiți. Și din acest motiv, consultându-ne, am plecat amândoi să lucrăm peste hotare. Acolo, desigur, nimeni nu îți dă bani dacă nu faci nimic, dar dacă depui efort, poți să câștigi bine. Așa că ne-am angajat la o fabrică de ciocolată.
Întorcându-ne acasă, ne-am gândit să îi punem pe toți la curent cu relația noastră. Desigur că părinții noștri insistau pentru o sărbătoare mare, dar eu eram împotrivă. Ștefan era neutru în această privință, dar totuși mai mult mă susținea pe mine. Noi înțelegeam perfect că asta ne-ar costa vreo jumătate de apartament, adică doi ani de efort pur și simplu să îi aruncăm în vânt.
Eu o țineam pe a mea și nu mă lăsam bătută. De aceea au intervenit multe conflicte și neînțelegeri, dar și soarta a decis să mă susțină. S-a început epidemia. Da, știu că e o situație teribilă, mulți se îmbolnăvesc, mor, dar mie mi-a venit în ajutor cum nu i-a venit nimănui mai bine. Acesta a fost un motiv destul de serios pentru a-i convinge pe toți ai noștri că nu trebuie să facem nuntă.
Deci, ne-am înscris, ne-am căsătorit și am sărbătorit acest eveniment frumos în cercul familiei. Nu regret că am procedat așa pentru că acum locuim în propriul nostru apartament. Evident că epidemia ne-a schimbat modul de viață, dar în aceste clipe triste eu încerc că mă gândesc la cum m-a ajutat. Totul în această lume nu se întâmplă pur și simplu și chiar și cel mai mare minus își are plusurile sale.
