Despre un bărbat arogant

Mă numesc Loredana, iar pe fratele meu îl cheamă Andrei. Din păcare, are o boală rară severă – autism. Părinții au fost cu el la diferite clinici și știți, rezultatul e unul impresionant. Copilul a început să vorbească mai mult și să socializeze cu cei din jur. Întrucât noi locuiam în sat, nu avea posibilitate să frecventeze o școală specială. De aceea am fost nevoiți să-l înscrim pe fratele meu la o școală obișnuită.

Majoritatea copiilor erau înțelegători cu el, dar nu și Ștefan. În general, era arogant peste măsură. Considera că este perfect, că toate îi reușesc cel mai bine. Asta îl făcea să se simtă și mai încrezător. Pe toți care nu aveau note la fel de mari ca el îi considera proști și fraieri, iar când a venit și acest coleg diferit, Ștefan a întrecut toate limitele. Profesorilor le spunea că își pierde din demnatate dacă învață în aceeași clasă cu astfel de elevi. Părinții băiatului au fost chemați nu doar o dată la școală, dar nu avea niciun efect. Mai mult de două zile nu stătea cuminte. După ce Ștefan a terminat școala nu se știa nimic despre destinul lui.

Eu am obținut o diplomă de profesoară de clasele primare și m-am angajat la o școală din centrul orașului. Nu mi-a fost repartizată prima clasă, ci imediat a 4-a – absolvenți. Pentru a ne cunoaște mai bine, am început semestrul cu o adunare părintească. Îmaginați-vă cât de surprinsă am fost când l-am văzut la adunare pe Ștefan. El arăta foarte aranjat, într-un costum scump. Venise la adunare la fiul său. Era liniște. Probabil nu m-a recunoscut.

Urma prima mea lecție în calitate de profesoară. Era ora de lectură. M-am gândit să petrec o oră de lectură în mod tradițional ca să verific tehnica lecturii peste vară. Venise și rândul fiului lui Ștefan. Știți, m-am așteptat la unul dintre cele mai bune rezultate pentru că țineam minte bine ”filosofia” tatălui lui. Dar am rămas șocată. În clasa a 4-a copilul a citit doar 31 de cuvinte pe minut. Am fost nevoită să chem părinții pentru o discuție separată. A venit Ștefan. Nu am avut un dialog reușit. Bărbatul a spus că este prea ocupat ca să citească cu fiul lui. În plus, mi-a spus că sunt o profesoară inutilă pentru că nu l-am putut învăța nimic pe fiul lui.

După cum vedeți, nu s-a schimbat nimic. Am o singură curiozitate, îl consideră oare el pe fiul lui un ”prost și un fraier”?

Оцініть статтю
Despre un bărbat arogant