Acum paisprezece ani, m-am căsătorit cu un bărbat minunat. Ne-am îndrăgostit unul de celălalt și acum trăim într-o armonie perfectă. De asemenea, avem doi copii frumoși: Mara și Ciprian.
Ciprian are doar doi ani. Este un băiat politicos și calm pe care cu toții îl iubim foarte mult.
Mara are doisprezece ani și este deja în clasa a șasea. Fiica mea este o elevă harnică și este deosebit de frumoasă. Anume din aceste motive o consider mica mea mândrie.
Primăvara trecută, Mara a venit acasă de la școală și, ca de obicei, a mers la bucătărie să-și mănânce prânzul. Rareori îi mut ghiozdanul. De cele mai dese ori, ea singură își pregătește cărțile și caietele. Totuși, este o fată independentă.
Din întâmplare, anume în acea zi, m-a sunat mama unui coleg de-al Marei și m-a rugat să-i spun ce teme au de pregătit copiii pentru ziua următoare. Din cauza că Mara lua prânzul, m-am apropiat de ghizdanul ei și am scos agenda cu notițe.
Dar când am pus ghiozdanul la loc, am zărit câteva bancnote. Suma a fost puțin mai mare decât îi dau de obicei pentru cheltuielile personale. Am fost imediat șocată de întrebarea: De unde a luat fiica mea acești bani?
După ce am analizat un pic situația, am decis să o întreb direct…
La început, ea nu a dorit să-mi spună adevărul, dar mai târziu oricum a cedat. După cum s-a dovedit, ea a început să pună bani deoparte pentru a-și cumpăra o chitară. La urma urmei, îi place mult să cânte la chitară și mereu a visat să aibă una doar a ei. Mara nu a vrut să ceară bani de la mine sau de la soțul meu, pentru că a crezut că îi vom interzice să-și cumpere o chitară. Posibil că s-a gândit și la alte motive.
Noi nu am fost contra să îi îndeplinim dorința. Așa că, o lună mai târziu, de ziua fiicei noastre, i-am dăruit chitara visurilor ei.
