Noi cu soțul ne-am căsătorit acum patru ani, trăim ca două suflete pereche. El este un bărbat minunat și un tată grijuliu pentru fiica noastră.
Într-o zi mergeam în sat la părinți. Ploua și mașina s-a murdărit foarte tare prin bălți și mlaștini. Soțul a ajutat-o pe soacră: a reparat robinetul, a ajutat-o să sape în grădină și noi am stat, am mai vorbit și apoi am plecat acasă.
Soțul era obosit și a plecat deodată în cameră și a ațipit. În acel moment am vrut să-l surprind cumva. M-am gândit să-i spăl mașina ca să poată să meargă a doua zi normal la serviciu.
Soțul când a văzut că i-am spălat mașina s-a înfuriat. Mi-a spus că el singur putea să o spele și de ce m-am apucat de treaba asta.
Eu nu am înțeles de ce a reacționat așa. Nu am reușit să terminăm conversația, că el a și plecat la muncă. Spre seară ne-am împăcat, dar de ce a avut această reacție nu pot înțelege nici până în ziua de azi. În cap aveam deja diverse păreri, dar sper că nu e nimic rău. Probabil, nu îi place să îi umble cineva cu lucrurile lui.
Acum încerc să nu mai pun mâna pe lucrurile lui personale și dacă am nevoie, îi cer permisiunea. Sper să nu ne mai certăm de la așa fleacuri.
