Doamna, datorită căreia fiul meu a devenit mai calm.

În familia noastră s-a născut recent un fiu. Am așteptat cu mare nerăbdare nașterea bebelușului, pentru că soția mea la început nu și-a dorit copii, eu am fost inițiatorul. Eram de părerea că odată ce vom face copii, mai târziu vom fi liberi să ne aranjam viața, să ne realizăm în muncă și să ne educăm copiii. Și totuși, cumva am reușit s-o conving pe soția mea să nască și ea a fost de acord.

Sarcina soției mele, Iulia, a decurs bine, nu au existat contraindicații. Într-o zi, luam cina acasă, Iulia a făcut niște paste delicioase cu fructe de mare, iar eu am cumpărat niște vin. Am băut un pahar de vin înainte de cină, și deodată Iulia îmi spune că nu vrea să iasă în concediu de maternitate după naștere, ci vrea să se întoarcă imediat la muncă. A fost un șoc pentru mine să aud asta de la soția mea, dar eram atât de nerăbdător să se nască fiul meu, încât eram gata să accept oricare dintre condițiile soției mele. În cele din urmă, am hotărât eu să ies în concediu de maternitate.

Mai târziu s-a născut Dani, așa l-am numit pe fiul nostru. În primele șase luni, soția mea, bineînțeles, a rămas acasă, ea nu putea să meargă încă la muncă, pentru că îl alăpta pe fiul nostru.

Când și-a înțărcat copilul, a lăsat imediat mini-concediul și s-a întors la muncă. Știți, m-am bucurat să îngrijesc de fiul meu. Era atât de amuzant și deștept. La început, mi-a fost mai ușor să mă descurc cu copilul, dar când Dani a început să meargă, a fost o adevărată povară pentru mine. Totodată avea și dureri gingivale, așa că mi-a fost de două ori mai greu. Eu și Iulia am vrut să-l dăm pe Dani la grădiniță, deși știam că el nu va accepta acest lucru deodată. Zis și făcut, fiul a mers la grădiniță când avea numai trei ani. Copiii la această vârstă ar trebui să se adapteze mai ușor la noile condiții, însă nu puteam spune asta despre fiul nostru. Lui Dani i-a fost greu să se obișnuiască cu educatoarele, cu noul mediu, făcea niște isterici groaznice. Perioada de acomodare a durat aproximativ șase luni, dar mai târziu fiul s-a obișnuit.

Într-o zi, ne întorceam acasă de la grădiniță, eram în mașină, Dani a început să plângă îngrozitor, spunând că vrea să mănânce. Nu erau magazine prin apropiere, așa că am decis să merg la benzinărie. M-am gândit că îi voi cumpăra fiului meu ceva de mâncare, în același timp, o să-mi alimentez mașina. Ne-am dus la magazinul de lângă benzinărie, fiul meu a început să alerge, să strige, spunând că nu-i place nimic. Nu știam ce să fac și cum să-mi liniștesc copilul. Deodată, intră în magazin o doamnă și îi spune fiului meu: – Hei, vino aici, mătușa, îți va cumpăra orice îți dorești și vei merge cu mine. Fiul, în mod surprinzător s-a calmat. Doamna i-a cumpărat niște fursecuri delicioase, apoi noi am plecat de la benzinărie, uitându-ne prin părți dacă ne urmărește cineva. De atunci, fiul nostru a devenit calm și politicos, iar noi încercăm să evităm străinii.

Оцініть статтю
Doamna, datorită căreia fiul meu a devenit mai calm.