Locuiesc cu soția mea deja de aproximativ cinci ani într-o garsonieră. Când aveam treizeci de ani, s-a născut fiul nostru, Matei. Acum încă frecventează grădinița, dar de multe ori se închide în sine și nu vrea să meargă acolo. De aceea, a trebuit să-mi iau zile libere de la muncă ca să pot să-mi ajut soția să stea cu copilul.
Apartamentul este mic, dar pentru prima perioadă e bun. Înainte locuiam singur aici, dar când m-am căsătorit, am făcut reparație cu părinții, iar apoi mi-am întemeiat o familie. Părinții mei deseori ne ajută până în ziua de azi.
Dar iată socrul meu, domnul Constantin, nu dorește nici măcar să mă accepte. El nu a fost la nunta noastră, nu are nicio dorință să ne ajute, nu că l-am ruga, de sigur. Lucrează ca agent de pază într-un centru comercial și abia de îi ajung bani pentru mâncare și cazare într-un apartament cu două camere. Mereu i se plânge fiicei sale.
După ziua de naștere a soției mele, Laura, cu puțin timp înainte de nunta noastră a decedat mama sa. A avut un infarct după care medicii nu au reușit să o salveze. După această întâmplare, domnul Constantin a început să-și verse amarul. Laura a încercat să vorbească cu el, să-l roage să nu cheltuiască atâția bani pe băutură, dar el nu o asculta și continua să ceară de la ea o sumă mare de bani.
Cu nepotul său se vedea des. Matei îl iubește, mereu se bucură când bunelul vine în vizită treaz și petrece timp cu el. Dar când pleacă, iar cere bani de la Laura.
Eu chiar am încercat să vorbesc cu el. Înțelegeam că pentru el este o mare durere – pierderea omului drag, dar să bei atât de mult nu este cea mai bună soluție pentru calmare. I-am propus un specialist bun care să-l ajute să se descurce cu această boală, dar el s-a enervat și a exclamat: ”Mă ai de un psihopat?”
Într-o zi domnul Constantin a venit la noi în stare de ebrietate. Asta a fost pentru prima dată și de aceea eu cu soția ne-am speriat, văzându-l în așa stare. Pe mine, ca de obicei, nici nu m-a observat și a condus-o pe fiica sa la bucătărie, având ceva să-i spună. Eu m-am dus la băiat, întrucât trebuia să-l pregătesc de culcare.
Peste douăzeci de minute am auzit cum tatăl Laurei vorbea foarte tare. M-am apropiat de ușa închisă și ascultam. Bătrânul povestea despre soția lui, cât de mult o iubea și cât de mult îi este dor de ea. Chiar i-au dat lacrimile puțin. Iar apoi, pe un ton schimbat, a început să vorbească despre mine, ce om rău sunt, și că, de fapt, nu o iubesc pe fiica lui la fel cum a iubit-o el pe soția lui, cu toate că aș da orice pentru soția mea.
Peste ceva timp domnul Constantin a început iar să vorbească pe un ton ridicat. Laura încerca să-l liniștească, dar când am auzit cât de tare a bătut cu pumnul în masă, m-am repezit la el.
-Ieși de aici! Chiar nu vezi că o educ pe soția ta? – a strigat socrul.
Eu nu m-am putut abține, l-am apucat de guler și l-am lăsat după ușa apartamentului. El a bătut încă vreo cinci minute în ușă cerând să o deschid, dar apoi s-a liniștit și a plecat. Tatăl Laurei mă ura, fără îndoială, și mai mult după această faptă, dar eu nu voi sta cu mâinile în sân dacă cineva va ridica mâna la soția mea sau la fiul meu.
El a continuat să bea, așa că am sfătuit-o pe soția mea să nu-l mai jelească și să nu-i mai dea bani. El oricum îi va da pe băutură și nu va fi niciun beneficiu din asta.
