Delia și soțul ei își doreau de mult timp să aibă copii, dar tot nu reușeau. Abia după zece ani de căsnicie și o vizită la medic, femeia a rămas însărcinată.
Mai târziu, în familia lor s-a născut o fiică. Copilul era păzit ca ochii din cap. Delia nu a ieșit din concediul de maternitate până când fiica lor nu a mers la școală. Mama a crezut că o asemenea grijă îi va face numai bine fiicei. Ea a educat un copil ideal. Așa i se părea la început.
La școală, fiica ei a devenit un exemplu demn de urmat pentru colegii săi. Învăța foarte bine, nu se certa cu nimeni, făcea tot ce spuneau profesorii, nu și-a contrazis niciodată colegii când aceștia o hărțuiau.
Copila a crescut foarte ascultătoare și îndeplinea fără îndoială toate cererile mamei sale. Îi era frică să-i dea un sfat Deliei sau să obiecteze ceva.
Din păcate, Delia nu a educat o personalitate, ci un copil confortabil pentru toți. Fata nu avea prieteni sau cunoștințe, pentru că mama credea că aceștia vor avea un efect negativ asupra fiicei sale.
După căsătorie, fiica a început să se vadă mai rar cu mama. Delia era nervoasă, pentru că dorea să mențină sub control toată viața fiicei sale.
Ulterior, tinerii însurăței au divorțat. Fetei îi era frică să se opună soțului, nu se putea apăra în fața celorlalți, nici măcar verbal. Bărbatul nu avea nevoie de o astfel de soție lipsită de demnitate. El își dorea să trăiască pentru el însuși, să-și asume riscuri, să încerce ceva nou, iar soției lui îi era teamă de ce o să zică oamenii. Mai mult, tinerei îi era frică și de racția mamei sale.
Așa că bărbatul și-a găsit o altă femeie, care a reușit să-i crească adrenalina. În schimb, Delia a început să-și acuze fiica că nu a fost în stare să-și păstreze familia.
Într-un final, nici soțul nu a fost mulțumit de fată, nici mama ei. Ce le lipsește acestor oameni?
