Eu și soțul meu am fost mereu împreună, cum se spune – la bine și la greu. Mă ajuta la toate, însă noi nu puteam avea copii. Nu încetam să sperăm că la bătrânețe ne vom distra cu nepoții. În cele din urmă copii n-am avut, dar fiica fratelui meu locuia cu noi. Raul, fratele meu, nu a vrut să participe la educația Dianei, iar mama fetiței a murit încă în timpul sarcinii.
De aceea fata locuia cu noi. Aș putea spune că i-am înlocuit părinții. Diana creștea un copil minunat. Învăța bine la școală, muncea mult, ne ajuta la toate. Fata a absolvit o facultate după care s-a angajat. De la o vreme, petreceam tot mai puțin timp împreună. Păcat, că nu mai suntem la fel de tineri.
Mai târziu, soțul meu se îmbolnăvi după care nu a mai putut să meargă. Între timp Diana, și-a găsit iubit. Într-una din zile fata ne-a spus o veste grozavă – se căsătorește. Logodnicul Dianei era un tânăr minunat. O iubește și o apreciază enorm. Curând a avut loc nunta.
După nuntă, am aflat că soțul meu – Nicolae era grav bolnav. Îmi era frică să-l pierd, dar s-a întâmplat că a murit și eu am rămas singură.
Într-o bună zi, Diana mi-a spus că este însărcinată. Am fost atât de fericită pentru ea, pentru că înțelegeam că aș putea să-mi distrag cumva atenția după moartea soțului în timp ce o să-mi ajut nepoata să-și crească copilul. Fata a născut un băiețel. Adesea o ajutam pe Diana și îi tratam feciorul ca pe nepoțelul meu. Cu toate acestea, vedeam că tinerii părinți au o altă modalitate de a educa copilul – îi permiteau totul. Acest lucru a fost inacceptabil pentru mine.
Noi am fost crescuți într-un mod complet diferit. Când Diana îl aducea pe Petrică la mine, acesta țipa îngrozitor, cerând ca totul să fie așa cum spune el. Mă enerva comportamentul lui. Copilul a devenit insuportabil. I-am spus nepoatei mele că e obraznic, dar ea m-a criticat și nu l-a mai adus la mine. Nu știu de ce, dar cred că părinții ar trebui singuri să se ocupe de educația acestui copil neascultător.
