Cândva demult, când m-am căsătorit cu soțul meu – Andrei, treceam prin timpuri grele. Nu aveam nici o casă și nici un job normal, dar nu ne întristam, ci mergeam cu pași mari înainte. In scurt timp aflasem că aștept o fetiță. Când am mers la ecografie am aflat că, de fapt, voi avea gemeni. Ne-am bucurat nespus de mult. Soțul meu a început să depună și mai mult efort – își găsise un job bun, pentru ca să-i poată oferi copiilor săi totul de ce au ei nevoie. În ziua în care ar fi trebuit să nasc nu aveam gânduri că ceva nu va merge bine. Dar, cred că așa ar fi trebuit să se întâmple – unul dintre gemeni a murit în timpul nașterii. Era băiețel. Fetița a supraviețuit, cu toate că părea foarte slabă. Am cheltuit un pumn de bani pentru tratarea și creșterea copilului. Daniela deja e matură. A terminat facultatea și trebuia să se mărite, însă mult timp nu-și găsea perechea potrivită. În cele din urmă, fata își găsi iubirea vieții sale, iar noi eram foarte fericiți pentru fiica noastră și de fiecare dată o ajutam cu ce puteam.
Trecuse nu prea mult timp și Daniela a rămas însărcinată. Când am aflat că fiica noastră va avea gemeni ne-am bucurat foarte mult, iar mai apoi, amintindu-ne de evenimentul pe care l-am trăit cândva demult, ne-am îngrozit. Nu vroiam ca istoria să se repete. Fiică-mea era un copil destul de bolnăvicios, de aceea cu toții ne făceam griji pentru sarcina ei. Dar, cum s-ar spune, de necaz nu scapi așa ușor. Daniele se simțea foarte rău. Cu o zi înainte de naștere, medicul a spus că va trebui să nască prin cezariană. Ne făceam griji și ne rugam pentru fiica noastră, însă totul a fost în zadar. Daniela murise în timpul nașterii. Noutatea dată a fost cea mai mare lovitură pentru noi. Cu toate că nu ne-am putut reveni mult timp după aceea, conștientizam că ar trebui să ne luăm în mâini și să fim puternici, căci mai avem de crescut două nepoțele minunate. Eu și cu soțul meu – Andrei, continuam să trăim, realizând că nu ne mai putem întoarce fiica înapoi. În schimb, ne-a lăsat două nepoțele, de care aveam noi grijă. Tăticul lor, după moartea Danielei nu a rezistat și a început să bea, de aceea nepoțelele locuiau cu noi. A trecut ceva timp de atunci, iar Victoria și Sofia au crescut.
Fetițele s-au maturizat, au terminat școala și au mers la facultate, la aceeași specializare. Fetele mereu erau unite, se ajutau și se susțineau reciproc. Ele învățau bine și ambele se ocupau cu dansurile. Eram mândră de ele.
În scurt timp ambele și-au întâlnit dragostea vieții, organizându-și nunta în aceeași zi.
Una se căsătorise cu un medic, iar cealaltă cu un șofer. Fetele par fericite, dar într-una din zile am observat că relațiile dintre ele s-au răcit. Cu fiecare zi situația se înrăutățea. Nu înțelegeam ce s-a întâmplat între ele, căci mai demult erau de nedespărțit. Într-o bună zi, Sofia a venit cu soțul ei la noi în vizită și ne-a povestit motivul conflictelor. Eram șocați când am auzit. Fetele încercau să împartă între ele casa mea și a soțului, căci niciuna dintre ele nu avea locuința sa. Eu și Andrei le-am dedicat toată viața, ne străduiam să le oferim totul, pentru că ele sunt ceea ce a mai rămas de la fiica noastră. Din acest motiv majoritatea banilor erau cheltuiți pe învățătură și haine.
Nu am avut nimic mai mult, decât această casă. Sofia ne-a propus să înscriem casa pe ea, iar jumătate din prețul acesteia să-i plătim Victoriei. Era un lucru șocant pentru noi. Nu știu ce ne-a scăpat în timpul educării lor, dar întrucât nu suntem atât de bătrâni, tot avem nevoie de un trai. Nu ne-am așteptat la așa ceva de la nepoatele noastre.
Ne-am gândit mai mult timp la asta, dar în cele din urmă am refuzat-o pe Sofia. Încă nu ne pomenim în sicriu, se va stabili totul la timpul potrivit. Cred, că fiecare va primi ceea ce merită.
