Soția mea, Elena, se conducea după principii vechi, iar pe mine m-a declarat ”bărbat adevărat”.
-Sarcina ta e de a întreține familia noastră, iar eu voi sta acasă și voi avea grijă de copii, ceea ce are de făcut o femeie adevărată. Toate prietenele mele trăiesc așa.
La început nu mă contraziceam și eram total de acord cu ea. Serviciul meu e bun și câștig bine. Peste doi ani de la căsătorie s-au născut doi gemeni minunați.
De atunci s-a terminat viața ușoară. Plus că brusc a apărut mama soției mele, doamna Ștefania. Ea era deja la pensie și la vârsta ei s-a mutat din sat la noi în oraș și a început să facă ordine în casa mea.
De fiecare dată când veneam acasă începea să mă certe: ”Nu câștigi suficient ca să-i întreții pe cei doi copii și pe soție. Găsește-ți un job mai bun! Soțul meu nu era așa.”
Eu încercam să o ignor, dar de curând salariul mi-a fost redus și bani nu ajungeau. I-am spus Ioanei să caute de muncă, iar de copii poate avea grijă doamna Ștefania.
Auzind asta, soacra s-a năpustit asupra mea, de parcă era nebună: ”Nici măcar nu îndrăzni să îi propui așa ceva fiicei mele! Sunt problemele tale că nu poți întreține familia! Respectă-te pe tine și pe soția ta!”
Iar Ioana pur și simplu se dădea la o parte, spunea că nu mai are acea vârstă ca să fie angajată. Mai ales că bătrâna nu va putea să aibă grijă de copii cum se cuvine.
Dar asta nu e tot. În curând soția vorbea cu mine prin cuvintele mamei ei: nu sunt în stare să găsesc un job bine plătit.
-Nu mă voi angaja. Este datoria ta să ne întreții. Mama mea nu a lucrat. Nici eu nu voi lucra!
-E doar temporar, până când îmi vor mări salariul. Acum nu sunt în stare să acopăr toate cheltuielile singur.
În câteva luni de conflicte așa și nu am ajuns la un numitor comun. Deja începusem să mă gândesc și la divorț. Dar copiii au nevoie de mamă, iar eu singur nu voi putea și să lucrez, și să am grijă de gemeni.
Înțeleg că bărbatul trebuie să asigure financiar familia, dar există diverse situații când și femeia trebuie să lucreze măcar temporar.