Cu mulți ani în urmă, când eram în clasa a patra, eu și colegii mei am plecat într-o excursie. Eram nouăsprezece copii în clasă și eram supravegheați de doi profesori. În fiecare an plecam în excursii, vizitam diferite orașe. De două ori am plecat și în țări străine.
Am avut o clasă prietenoasă, ne ajutam mereu, copiam împreună, fugeam de la lecții împreună și ne distram mereu împreună. Chiar și acum, după mulți ani de la absolvirea școlii, continuăm că comunicăm și uneori ne întâlnim pentru a ne petrece plăcut timpul.
Mai pe scurt, s-a decis ca vara să plecăm în excursie într-un alt oraș, la București. Am vizitat un muzeu, am mers să vedem un havuz și ne-am plimbat prin oraș. Noi eram prea mulți copii, iar profesorii nu reușeau să aibă grijă de toată lumea.
În timp ce mergeam pe străzile orașului, una dintre fete a ieșit în fugă de pe trotuar pe șosea, în timp ce o mașină circula cu viteză. Fără ezitare, Daniel s-a repezit și a împins-o pe fată din fața mașinii. În schimb, băiatul s-a rănit la mână.
Era posibil să se întâmple o catastrofă, dar datorită eroismului lui Daniel, toată lumea a rămas nevătămană, doar că, din cauza căderii, băiatul s-a ales cu o zgârietură mare pe braț. El nu a regretat acest gest, pentru că a salvat viața unei prietene.
Fata a fost foarte recunoscătoare salvatorului ei, iar Daniel s-a comportat modest și a spus că oricine ar fi procedat la fel. Actul său de eroism a devenit cunoscut în toată școala, chiar și un ziar local a scris despre el. Într-adevăr, fapta lui Daniel este demnă de atenție și respect, pentru că a dat dovadă de mult curaj la vârsta fragedă pe care o avea.
Daniel a fost întotdeauna un băiat curajos și bun, iar acum a devenit un soț și un tată minunat. Familia lui poate fi mândră de el. În prezent, Daniel este la fel de curajos ca și în copilărie, el este mereu gata să-ți ofere o mână de ajutor. Cu siguranță, Daniel este o persoană minunată și deosebit de sensibilă.
