Acum vreo săptămână, am fost la supermarket pentru a face cumpărături. În timp ce alegeam produsele, o femeie a intrat cu fiica ei în magazin.
La prima vedere, fata avea vreo șapte ani. La această vârstă, copiii nu înțeleg pe deplin ce, unde și când este permis. Iată că mama ei a început să aleagă produsele de care avea nevoie. Fiica ei a început să-i repete că vrea ciocolată. Mama, pur și simplu, a spus: „Nu se poate. Taci din gură.”
După acest răspuns nesatisfăcător, fata a început să plângă și să fie capricioasă. Plânsetele și cererile ei de a i se cumpăra ciocolată se auzeau peste tot în supermarket. Femeia a început să strige la fiica sa și a plesnit-o peste braț pentru a o calma. Dar efectul a fost invers și situația s-a agravat. Eu m-am îndreptat spre casa de marcat și nu le-am mai văzut.
Nu înțeleg de ce mama nu i-a explicat fiicei sale motivele pentru care nu îi poate cumpăra ciocolata. Înțeleg, poate nu avea destui bani. Oare nu i-a putut explica fiicei sale situația în loc să îi zică să tacă din gură?
În zilele noastre, mulți părinți au copii, dar nu știu cum să-i educe, cum să-i crească. De ce acești părinți nu vor să citească despre psihologia copilului? Mai mult, toți am fost copii și ar trebui să-i tratăm cu înțelegere. La urma urmei, ei sunt încă mici și nu sunt pe deplin conștienți de tot ce îi înconjoară. Este mai bine să-i explici copilului, decât să strigi sau să-l lovești.
Vreau să fiu o mamă minunată pentru viitorii mei copii. Deși, nu vreau să fiu doar mamă, ci și prietenă. Doresc să devin acea persoană la care te poți adresa după sfaturi și sprijin, fără teama de a primi un răspuns agresiv.
