Eu și soră-mea am avut o familie foarte exemplară. Părinții noștri au fost foarte severi și exigenți cu noi. Ei vroiau să fim oameni cumsecade, deștepți, să învățăm bine și să avem pe lângă noi doar oameni de succes, care ar putea fi un bun exemplu pentru noi.
Eu am crescut. Eram fiica cea mai mare din familie. De aceea prima am terminat școala și am mers la facultate. Așa s-a primit că chiar dupa primul an de facultate mi-am făcut cunoștință cu viitorul soț. Și într-o bună zi aflasem că sunt însărcinată. Desigur că, părinții meu erau împotriva acestei căsătorii atât de devreme, în mod special – mama.
Mi-a zis că nu am nevoie de copil acum. Ea spunea că pe primul loc ar trebui să fie învățătura, dar eu totuși am născut. Relațiile mele cu soțul se înrăutățeau cu fiecare zi tot mai mult. Nu am avut o viață de familie fericită, precum visasem și nici un job bun nu aveam, de aceea trăiam pe banii soacrei. Din partea părinților mei nu am avut nicio susținere financiară sau măcar morală.
Și uite a crescut și surioara mea, pe care părinții o iubeau mai mult. Nu degeaba se spune că mezinii sunt mai iubiți. Față de mine, soră-mea nu a urmat o facultate, ci deodată s-a căsătorit cu un bărbat, care era cu câțiva ani mai mare decât ea. Bărbatul avea o familie pe care a părăsit-o pentru a se căsători cu sora mea. Fiul lui de la prima soție a rămas să trăiască cu Maia, așa o chema pe sora mea și cu soțul ei.
Părinții i-au dăruit o casă mare cu condiții foarte bune de trai, i-au ajutat să deschidă un business, care aducea profit.
Doar că exista o problemă. Maia nu putea avea copii. De aceea, părinții mei nicidecum nu se puteau resemna cu faptul că vor crește un copil străin.
Într-o bună zi, a venit tata la mine în vizită. Eu cu soțul meu ne mutasem la o chirie. Viața noastră personală a revenit la normal. Soțul meu, Cosmin, se angajase la serviciu în calitate de bucătar și avea un salariu decent. Eu însă, nu puteam să mă angajez, din motiv că copilul nostru era încă prea micuț. De aceea, lucram în freelance acasă. Făceam rapoarte de contabilitate ale unor prieteni de-ai mei, care aveau întreprinderi. Era ocupația mea preferată, fiindcă am însușit bine contabilitatea la facultate. Și deodată, tatăl meu mi-a spus: “– Întoarce-te acasă. Te vom primi împreună cu familia ta cu brațele deschise”.
Fără să mă gândesc mult timp, am renunțat. Tata încă mult timp încerca tot să mă convingă să mă întorc, dar m-am hotărât să-i permit doar să se primble cu nepotul.
Soră-mea așa și nu se simțea fericită alături de soțul ei, business-ul lor stagna și în scurt timp ei au divorțat. După prima căsătorie, Maia s-a măritat încă de două ori, dar nici acolo nu găsi fericire. Acum e iarăși singură și lucrează la market-ul mamei. Părinții mei toată viața s-au ocupat de business. Maiei nu-i ajungea salariul pe care-l primea, fiindcă aceasta se obișnui să ducă un mod de viață luxos. Puteam să spun cu certitudine că Maia trăia pe banii părinților.
În scurt timp eu și cu soțul meu aveam deja un venit bun, ne-am cumpărat o casă și ne-am hotărât să mai facem un copil. Am rămas însărcinată pentru a doua oară. Am născut o fiică, visam la o fetiță toată viața. Sper că se va îmbunătăți situația și la surioara mea.
E un lucru evident că omul singur își crează viitorul. Sper ca până la urmă familia mea va înțelege că valorile morale sunt mai presus decât cele materiale. Ar trebui să realizeze și părinții mei că mereu există o șansă de a ieși din situație. Când vei înțelege sensul vieții, și îți vei da seama ce oportunități ai avut, va putea fi deja prea târziu.