Fiul meu are nevoie de 1500$ pentru nunta sa. Sigur că sunt gata să-l ajut, dar bărbatul meu este împotrivă. Răspunsul lui m-a uimit. A spus că fiul meu niciodată nu l-a iubit, așa că nici-un ban nu va primi de la el. Nu-l interesează nici argumentele mele, s-a supărat și nici nu vrea să vorbească cu mine de vreo săptămână.
Fiul meu mai mare a decis să se însoare. Ca o mamă iubitoare, sunt bucuroasă pentru el și aș vrea foarte mult să-l ajut. Însă soțul meu nu-mi permite să fac acest lucru. La început am crezut că-i va trece supărarea și se va resemna cu asta, dar mă înșelam.
Andrei e copilul de la prima căsătorie. Era inițiativa mea de a-mi părăsi familia pentru o nouă dragoste. Și când m-am căsătorit pentru a doua oară, Andrei nu a găsit limbă comună cu tatăl său vitreg. Erau momente când adesea fugea de-acasă și nimerea în situații neplăcute. Acest comportament a continuat până când Andrei nu a decis să trăiască cu tatăl lui, chiar dacă acesta nu avea cele mai bune condiții de trai.
Am născut și de la al doilea bărbat, devenind o familie completă. Cu timpul Andrei m-a iertat. Acesta a obținut studii de calitate, un serviciu bine plătit, și-a găsit o iubită și a început să ducă o viață de om matur.
Și uite că feciorașul meu a decis să se însoare. Ca un bărbat adevărat, acesta a decis să ia toate cheltuielile pentru nuntă asupra sa. Dar, nu i-a reușit și eu i-am promis să-l ajut cu ce pot.
Am fost nevoită să-i dau banii pe care îi strângeam pentru oarecare cheltuieli imprevizibile. Cheltuielile pentru nuntă au fost accesibile pentru noi doi. Banchetul, fotograful și muzica ne-au costat în jur de 1500$.
Dar soțul meu era categoric împotriva acestor cheltuieli din partea mea. El a spus că nu era niciodată în relații bune cu Andrei și ar fi mai bine ca banii ăștia să-i lăsăm pentru copilul nostru comun. Nu mi-a reușit nicidecum să-l conving.
Mă simt oribil din cauza situației în care mă aflu. Mi-am părăsit familia pentru acest om și am pierdut legătura cu fiul meu pentru mai mulți ani.
Se pare că pentru el astea-s nimicuri și el nu are de gând să jertfească cu ceva pentru mine și copilul meu. Chiar dacă banii nu constituie o problemă pentru familia noastră, soțul a recurs la un principiu destul de josnic. Cum ar trebui să procedez într-o astfel de situație?
