Gândirea conservatoare a mamei

Am 30 de ani. Mama mea mereu și-a dorit să am studii superioare, așa că de dragul dorinței ei am obținut o diplomă de psiholog. Da, este o specialitate neobișnuită pentru un bărbat, dar îmi era indiferent ce să învăț pentru o hârtie. De fapt mereu mi-am dorit să devin dulgher. De mic copil o duceam bine cu lemnul, la lecția de tehnologică aveam note mari, am participat la olimpiade și expoziții. Îmi plăcea foarte mult.

Dar mama mi-a spus că nu este o profesie prestigioasă și nu va admite ca fiul ei, care a crescut într-o familie de profesori, să facă studiile la ”nu știu ce școală profesională”, după cum s-a exprimat ea. Pasiunea pentru hobby-ul meu mereu o critica cu diverse comentarii. Totuși a obținut ce a vrut, am încetat să mai lucrez cu lemnul.

La facultate am cunoscut o fată minunată. Chiar am vrut să mă căsătoresc cu ea, dar mama iarăși s-a implicat: ”Nu ai nevoie de așa soție. Este prea simplă, de la sat. O să găsești alta mai bună.” De aceea ne-am despărțit. Oana nu suporta reproșurile permanente din partea mamei, cu toate că făceam tot posibilul ca ele să se vadă cât se poate de rar.

După ce am absolvit facultatea nu mi-am găsit de lucru pe profesie. Mult timp am căutat orice job, de multe ori am schimbat locul de muncă. În sfârșit am decis să îmi deschis afacerea mea. Aveam de gând să încerc să activez în comerț. Am cumpărat 50 de tufe de afine – a devenit ceva popular în prezent – și le-am putut lua cu o reducere destul de mare.

Mama când a aflat despre asta, s-a îngrozit: ”Ne vei face familia de rușine!” Am auzit multe cuvinte urate în adresa mea, dar e de ajuns! Prea multe bețe în roate mi-au fost puse. Din cauza gândirii ei conservatoare nu mă pot pot realiza până în prezent. De această dată am luat o hotărâre fermă: mă mut în alt oraș și voi începe totul de la început.

Știți, treburile mele au dat roade, încet, dar sigur. Comerțul îmi aduce un venit bun. Mi-am extins afacerea. Acum vând legume și fructe tot anul, am cumpărători permanenți. Recent mi-am cumpărat un apartament, până când cu o camera, dar este al meu. În orașul nou mi-am întâlnit iubirea și am de gând în curând să o cer de soție. Mama, văzând că am succes, s-a împăcat cu gândul că nu am o profesie intelectuală, și în sfârșit a înțeles că statutul nu joacă un rol atât de important în viață.

Оцініть статтю
Gândirea conservatoare a mamei