Am învățat cu Erica într-o școală, eram cu un an mai mare decât ea. Eram vecini, așa că o vedeam adesea pe-acasă, iar mai târziu am început s-o curtez. Toți mă invidiau pentru că mă plimbam cu o fată atât de frumoasă.
Erica a avut o soartă grea, mama ei a murit, iar tatăl ei s-a apucat de beție și rare-ori își petrecea nopțile pe-acasă. Nimeni nu avea grijă de ea, trăia singură. Ulterior, fata a dispărut. Nimeni nu știa unde se află.
Am întrebat-o pe mama dacă a văzut-o pe prietena mea, și ea mi-a răspuns:
– „A fost luată de Serviciul Tutelă”
– „Și când o vor lăsa să plece?” am întrebat-o eu.
– „Probabil, niciodată. Dute și fă-ți temele, e sfârșitul anului”, a spus brusc mama, arătând spre camera mea.
Au trecut mulți ani de atunci, acum nu mai suntem școlari, ci oameni adulți. Am plecat să-mi fac studiile la București, iar când m-am întors, am decis să-mi vizitez fosta mea iubită. Sunând în ușă, deodată am auzit niște paşi.
– „Oare este acasă, n-am mai văzut-o de mult timp”, m-am gândit eu.
Mi-a deschis ușa o femeie incredibil de frumoasă, iar un bărbat chel stătea lângă ea. I-am observat burtica – era însărcinată.
– „Dani! În caz de ceva mai intră, ne vom bucura să te vedem”, răspunse ea brusc și închise ușa.
Nu am înțeles ce se întâmplă, pentru că nu ne mai văzusem de atâta vreme. Încă stăteam pe hol când l-am auzit pe soțul ei întrebând de mine. Erica i-a răspuns:
– “Un vecin, nimic important.”
În acel moment am realizat că, trenul meu a plecat și am pierdut totul.
M-am îndrăgostit de Erica încă de la școală și nu am încetat să o iubesc. După acea întâlnire, m-am întors în capitală și m-am angajat, adesea mai veneam în orașul meu natal, dar nu stăteam prea mult. Mi-a fost greu să o văd pe Erica cu un alt bărbat..
Între timp, am întâlnit multe femei, însă niciuna nu era ca Erica. Le comparam pe toate cu dânsa. Și cu niciuna dintre ele, nu mi-a reușit.
Când am primit un apel că mama a fost internată în spital, m-am grăbit acasă. Am cunoscut-o pe Erica. Frumusețea ei era neschimbată, o fetiță pe nume Ginia, o ținea de mânuță.
***
– „Dani! ai putea să mă ajuți? “ m-a întrebat fata.
– Numai un pic, acuși mă apropii. Unde este tăticul tău? ” am întrebat-o eu, nedumerit.
„E plecat de multă vreme, nu a venit acasă de câteva nopți”, a răspuns ea, stânjenită.
Am ajutat-o pe Ginia și pe mama ei să aducă produsele în apartament. Am fost invitat la un ceai. Am stat multă vreme la Erica, ne-am uitat la fotografiile din copilărie și ne-am amintit de trecut. Pentru o clipă, mi-am dat seama că îmi pierdusem fericirea, pentru că această viață pe care o trăiește un alt bărbat împreună cu Erica ar putea fi a mea.
– „De mult am vrut să-ți zic, dar nu am avut nicio ocazie” – a spus deodată Erica.
-“Ce s-a întâmplat?” – Eram surprins.
– „M-am despărțit de Marius, în caz că voi avea nevoie de ajutor, pot apela la tine?”
– „Desigur, mai întrebi? Voi fi alături oricând vei avea nevoie” – i-am spus eu.
Erica fusese abandonată de soțul ei din momentul când a aflat că e însărcinată cu al doilea copil. Câteva luni mai târziu, ea a fost dusă la spital. Pe Ginia am luat-o temporar la mine. I-am devenit tată, iar ea mi-a devenit fiică. O vizitam adesea pe mama ei, ne plimbam împreună, mergeam la parcuri de distracții. Câteva săptămâni mai târziu, Erica a născut un băiat, Petrică.
Ginia m-a întrebat adesea de ce nu sunt tăticul ei și de multe ori îmi cerea să nu o părăsesc niciodată pe ea, pe mama și pe fratele ei.
Mă bucuram să aud aceste cuvinte, dar în același timp și mă întristam. M-am atașat foarte mult de fată, nu mi-am putut imagina viața fără Ginia și Erica.
După atâtea întrebări de la Ginia, mi-am dat seama că nu mai vreau să aștept. Prin urmare, când iubita mea a fost externată din maternitate, am cerut-o imediat de nevastă și am mers să ne înregistrăm căsătoria. Fără să mai stau o clipă pe gânduri, copiii ei au devenit și copiii mei. Tatăl nativ nu a mai apărut. Și am început o viață nouă și fericită pentru toți: Ginia, Petrică, Erica și eu.
