Lucrez ca administrator într-un salon de înfrumusețare dintr-o zonă rezidențială a orașului. De obicei nu se întâmplă nimic ciudat, este liniște și pace în jur.
Într-o zi, am observat un băiețel care stătea lângă salon cu câinele lui în fiecare dimineață până la prânz. Poate nu aș fi atras atenția, însă băiețelul arăta de 5 ani. E ciudat sa vezi un copil atat de mic singur, fără adulți.
– Cum te numești? – nu am mai suportat și am întrebat copilul.
– Viorel, dar mama îmi interzice să comunic cu străinii
— Și unde este mama ta?
– La serviciu.
— Unde este tatăl tău?
– Nu am un tată. Într-o zi a plecat la serviciu ca și mama, dar așa și nu s-a mai întors. Mama spune că tata a plecat într-o expediție lungă. Acum locuim cu un alt bărbat.
– Și unde este celălalt bărbat? De ce ești aici singur în fiecare zi?
– Ion este acasă. Nu vreau să rămân singur cu el, așa că atunci când sora mea mai mare merge la cursuri suplimentare, mă duc la o plimbare cu Fulger, el este câinele meu.
– Ion știe că ești aici?
– Nu știu, el doarme mereu foarte strâns sau se uita la televizor, nu are chef de mine.
Am decis că copilului îi era foame, au trecut câteva ore de când stă lângă salon, așa că am decis să-l hrănesc cu prânzul meu. Ochii lui Viorel s-au luminat când a văzut chifla și sucul.
– De ce nu vrei să fii acasă, când nu mai e nimeni în afară de Ion? am întrebat eu cu discreție.
— E furios. Strigă mereu la mine și la Fulger. Nu-i place câinele meu, spune că miroase urât și latră permanent.
Băiatul abia își terminase prânzul și cineva l-a strigat, iar el a fugit. Se pare că sora lui mai mare se întorcea acasă.
A doua zi totul a fost la fel ca în zilele precedente: dimineața băiețelul apărut la salon cu câinele lui. Mă întreb de ce stă doar pe o bancă și nu merge la locul de joacă să se dea pe leagăn și pe tobogan. Când am ieșit și l-am întrebat despre asta, mi-a răspuns că îl dau afară niște bătăuși, spunând că nu are vârsta suficientă pentru a fi pe teritoriul lor.
Imediat mi s-a făcut milă de băiat. Probabil, este foarte singuratic, în ciuda faptului că câinele este mereu cu el, nu poate vorbi cu el, nu se poate juca de-a v-ați ascunselea și alte jocuri pentru copii. Grădinițele nu lucrează vara, de aceea Viorel nu comunică deloc cu copii de vârsta lui.
Nu înțeleg de ce m-am hotărât să fac așa, dar am așteptat-o pe sora lui și m-am apropiat de ea cu băiatul. Fata a fost surprinsă să mă vadă. Irina, sora lui Viorel, a spus că nici ei nu îi place noul soț al mamei sale, dar, spre deosebire de fratele ei, se poate apăra de el, așa că Ion nu o atinge.
Nu-mi place să mă amestec în treburile altor familii, dar inima mea se rupea în două uitându-mă la acest băiat singuratic. Am decis să iau numărul de telefon al mamei Irinei.
Mama, auzind tot adevărul de la mine, nu știa ce să spună. Ea credea că bărbatul are grijă permanent de Viorel, cel puțin așa îi spunea el. A doua zi mama s-a apropiat de mine și mi-a mulțumit că nu am fost indiferentă.
Mi-a fost frică să nu fac mai rău amestecându-mă în treburile străinilor, dar am luat decizia corectă. Potrivit mamei băiatului, l-a dat afară din casă pe Ion. Era un soț inutil, dar ea credea că cel puțin avea grijă de copiii ei.
Acum și-a sunat mama, care a acceptat cu bucurie să aibă grijă de nepoții ei. Până ce nu se leagă de niciun bărbat.
Mă bucur că am putut să ajut această familie. Uneori trebuie să le deschizi ochii oamenilor la unele probleme.
