Îl iubesc foarte mult bunicul, toată copilăria mea e legată de el. Cu toate acestea, nu o țin minte bine pe bunica, a murit când aveam doar cinci ani.
Ah, copilăria aia fericită și lipsită de griji. Pe mine și pe verișoara mea, ne aduceau pe întreaga vară la bunei, la țară. Atunci totul părea atât de simplu. Nici o grijă. Bunicul ne-a învățat să-l ajutăm. Duceam împreună iezii la păscut, săpam prin grădină. Îmi plăcea să-l ajut pe bunelul, mă simțeam adult. Dar verișoara mea era partea mea opusă. Nu i-a plăcut niciodată la țară. Mereu voia să plece acasă și nu vroia să-și ajute bunicul.
A trecut timpul, acum am 27 de ani, am un loc de muncă stabil și închiriez un apartament în centrul orașului. Iar vară-mea nici măcar nu încearcă să-și găsească un loc de muncă, este ocupată de viața ei personală, după cum spune ea asta e „cel mai important!”.
Rareori îl văd pe bunicul, îl vizitez doar o dată pe lună. Îl mai sun de câteva ori pe săptămână. Chiar imi este dor de el. Totuși, nu pot să-l aduc la oraș, și nici bunicul meu nu vrea, își iubește căsuța de la țară. Pensia ii vine pe contul mamei, pentru că cândva bunicul meu avea probleme cu actele, si a cerut să-i elibereze pensia pe contul mamei, iar apoi, cand s-a rezolvat problema, bunicul meu nu a schimbat nimic, pentru că era prea problematic, și nici mie nu mi-a fost greu niciodată să-i aduc pensia, era și un motiv de a ne vedea.
Într-o zi, din pur interes, am decis să văd ce pensie are bunelul. Era prea mică. Cum supraviețuiește un bunic cu astfel de bani? Așa că am decis să-i mai pun deasupra niște bani din salariul meu.
Bunicul meu nu a observat, probabil a crezut că pensia a fost mărită. Și nu voiam să mă laud că îl ajut, mai ales dacă i-aș fi spus, nu i-ar fi luat. Bunicul este foarte mândru!
De îndată ce mătușa mea a aflat că mă duc la bunelul să-i aduc pensia, a venit imediat la el să-i facă un scandal. De ce îi vine pensia pe contul mamei mele și nu pe al ei. Și parcă eu, care îi aduc acești bani, îl jefuiesc pe bunicul meu. Și nici măcar nu i-a dat bani celeilalte nepoate, deși nu înțeleg de ce ar trebui? Ea nici măcar nu l-am vizitat.
Nu m-am așteptat la asta, dar am decis să nu mă cert cu mătușa mea. Mai târziu, mătușa a verificat actele bunicului meu, sperând că va afla câți bani fur de la el. Era evident că nu am luat nici un bănuț de la el, ci, dimpotrivă, l-am ajutat.
Bunicul meu a fost foarte supărat pe această chestie. Dar nu pe mine, ci pe mătușa mea, că și-a bănuit nepoata de astfel de lucruri. În cele din urmă, a alungat-o din casă. În sfârșit, ne-am clarificat!
