Într-o dimineață trebuia să plec la magazin după lapte și cafea. În fiecare dimineață beau cafea cu lapte, așa că eram nevoită să merg la magazin dis-de-dimineață.
Foarte mult îmi plac animalele, mai ales câinii. Ei sunt atât de plini de viață și de drăguți. Cum să nu-i iubești? Este adevărat că acești pufoșei frumoși mereu îți ridică dispoziția.
Și iată, mergeam spre magazin și pe drum am văzut un câinișor mic și pufos. El cu o mare bucurie a alergat în îmtâmpinare. M-am jucat cu el puțin, l-am mângâiat și m-am dus la magazin. Tot drumul a mers după mine. Am crezut că voi intra în magazin și el mă va uita și se va duce înapoi.
Dar când am iesit din magazin mă aștepta cu nerăbdare și m-a ântâlnit fericit. Așa că a mers acasă cu mine. Eram bucuroasă că am găsit acest câine minunat. Dar înțelegeam că, probabil, are stăpân. De aceea am scris un anunț că am găsit un câine ca stăpânii lor să se adreseze și să-l ia. Iar până atunci va sta la mine.
Noi am petrecut împreună o mare parte a timpului. El nu se ducea de lângă mine nici pentru o secundă. Eu privesc un film – el se așază lângă mine. Eu mănânc – el îmi ia mâncarea; și multe alte momente interesante și amuzante.
Așa au trecut trei săptămâni și nimeni nu a apelat. M-am gândit că poate stăpânii au renunțat la el. El a rămas cu mine și mi-a devenit cel mai bun prieten.
