Într-o zi, stăteam cu soția și cu fiică-mea la masă. Luam prânzul împreună. Soția mea, Natalia gătește bine. În general, avem o familie bună și exemplară. Eu lucrez profesor la școală. Predau limba și literatura română, iar Nataliei îi place designul vestimentar, așa că a decis să lucreze într-un atelier din apropierea apartamentului nostru. Fiica noastră – Tatiana, termină deja clasa a șaptea. Apropo, învață la școala unde lucrez și eu.
Mă descurc foarte bine la muncă, știu să stabilesc contactul cu elevii, materia pe care o predau este preferata mea, ma ofer complet job-ului pentru ca să-i trezesc interesul copiilor. Totuși, nu am vrut niciodată să-mi învăț fiica, am spus mereu că ar trebui să o facă altcineva decât tatăl ei. Prin urmare, nu vin nici pentru înlocuire la clasa unde învață fiica mea. Ei bine, stăm la cină, de aceea îmi voi continua povestea. Deodată Tatiana zice: – Mamă, tată, de ce nu semăn deloc cu voi?
Eu și soția mea am rămas surprinși și am întrebat-o pe Tatiana cine i-a spus asta și de ce crede așa. Ea a răspuns: -Astăzi la școală, Dna Elena, profesoara noastră de română a început să-mi spună că nu semăn cu tine, tată. Am întrebat-o de ce a spus asta. Și se pare că Tatiana pur și simplu nu a învățat poezia. Și toată lumea știe că ar trebui să luăm exemplu de la părinții noștri, iar fiică-mea era o fată revoltată. Eu și soția mea am răsuflat ușurați și am început să râdem. Apoi am întrebat-o pe Tatiana ce a mai zis Dna Elena, pentru că a spus doar de mine, iar de Natalia nimic.
– Ei bine, mama noastră coase atât de frumos, crează diferite imagini, desenează minunat, iar eu nu am putut să desenez o sarcină la lecția de desen, așa că profesoara mi-a spus că nu semăn nici cu mama.
Eu și soția mea am început să râdem și mai mult și, în cele din urmă, am îndemnat-o pe fiica noastră să învețe mai bine și să ia exemplu de la noi, căci mereu ne străduim pentru ea.