Sunt foarte fericit că am ajuns la ziua, în care singura mea fiică se va căsători. Mă bucur nespus de mult, să particip la cununia fiicei mele… Totul a fost bine, până când la ceremonie am observat un oaspete, pe care nimeni nu a fost fericit să îl vadă.
În timp ce invitații felicitau mirii, o femeie a luat microfonul în mâină. Fiica era foarte nedumerită, fiindcă nu cunoștea persoana în cauză. Văzând această femeie, eu mai nu am leșinat…
Au trecut 20 de ani de când fosta mea soție m-a lăsat cu un copil mic în brațe. În acel moment, amândoi aveam câte 18 ani – foarte tineri și nu eram pregătiți pentru căsnicie, însă aveam o fiică și trebuia să trăim pentru ea. Cu toate acestea, soția avea alte planuri – la un moment dat pur și simplu a dispărut. Nu înțelegeam atunci, cum o mamă își poate părăsi propriul copil?
Și uite-o, a apărut chiar la nunta fiicei mele… Măcar să fi avut un pic de rușine! Fiica nu a văzut-o niciodată, dar când femeia i-a spus că este mama ei, s-a bucurat. Ea s-a repezit imediat la femeia, care nici nu merită să fie numită mamă.
M-am supărat pe fiica mea! Cum se poate bucura, știind că femeia această a parasit-o acum 20 de ani, când era încă micuță…
Îmi dau seama de ce s-a întors – posibil a aflat că fiica se căsătorește cu un bărbat bogat și vrea să profite din asta…
