Această istorie s-a întâmplat cu mine demult, probabil, acum douăzeci de ani. Încă nu mă duceam la școală pentru că locuiam în sat și nu aveam acest lux.
Vara era în toi, se începuse vacanța pentru copii. În această perioadă în fiecare an venea sora mea la mine. Ea este cu trei ani mai mare – elevă în clasa a doua. În vecinătatea noastră locuia un băiat – Vlad, noi mereu ne jucam împreună. El era de o vârstă cu Lina. Numai cu ce nu ne ocupam: mergeam cu bicicletele, prindeam pește, jucam jocuri de masă. Nu ne era niciodată trist, căci ziua trecea neobservată. Bunica abia de reușea să ne prindă pentru un minut ca să mâncăm. ”Cine nu mănâncă ciorbă nu merge la joacă” – ne spunea ea. Asta era cea mai bună motivație. Într-o zi bunica ne-a promis desertul preferat – vafe cu lapte condensat. Toți, probabil, îl iubesc. În schimb noi i-am promis că ne vom întoarce acasă de îndată ce se înserează.
După un prânz copios se putea continua distracția. Noi stăteam pe iarbă și încercam să cădem de acord asupra planului nostru de acțiune. Fiecare propunere nu era agreată de cineva și nu reușeam să ajungem la un numitor comun în ce joc să ne jucăm. Deodată, Vlad a exclamat: ”Eu știu, noi putem să mergem la școala în care învăț eu – la carusel. Sigur vă va plăcea acolo!” Nu au fost dispute, cu toții am decis, mergem.
După cum ați înțeles, școala se afla în oraș, undeva la doi kilometri distanță de casă. Dar nimeni ditre noi, din fete, nu știa asta, și nici nu s-a interesat cât este de departe. În sfârșit, se zărea mult așteptatul carusel. El te atrăgea cu culori strălucitoare și cu râsul altor copii. Ni se părea că nu există pe lume loc mai bun. Distracția ne-a învăluit complet. Nimeni nici măcar nu și-a amintit că trebuie să mergem acasă până când soarele apunea și începea să se întunece. Noi – trei copii mici, eram singuri intr-un oraș necunoscut. Era înfricoșător. Încet și nesigur mergeam pe drumul spre casă. Din fericire, bărbatul din satul nostru se întorcea de la pescuit. Ne-a recunoscut, ne-a așteptat și ne-a dus acasă.
Aici totul s-a început. Promisiunea a fost încălcată. Noi ne-am întors când deja era întuneric. Bunica s-a îngrijorat foarte tare tot timpul, ne căuta în toate împrejurimile. Era fericită că cu noi este totul în regulă, dar am primit pedepse din plin. Ca pedeapsă – ne-a lipsit de desertul nostru preferat. Acesta a fost prima și ultima aventură la carusel.
