Locuiesc cu părinții și sora mea. Avem niște părinți buni și grijulii pe care îi iubim cel mai mult din lume. Avem un apartament confortabil cu un design creativ.
Într-o cameră stă mama cu tata, iar în alta – eu și sora mea. Sora mea, Iulia, este mai mare decât mine cu un an. Uneori ne certăm, dar alteori suntem în armonie și deseori petrecem timpul împreună.
Am un caiet de notițe gros, de culoare roșie, în care îmi notez planurile, cum mi-am petrecut ziua și alte lucruri similare. Mereu îl las pe noptieră, lângă pat.
Într-o zi, când am venit în camera, am observat că carnetul nu este pe noptieră. A dispărut. În acel loc deja stătea o cană cu apă.
Am înțeles că sora mea mi-a luat carnetul. Am venit la ea și am început să ne certăm, căci mai mult nu a mai avut cine să-mi ia carnetul. Ea a spus că nu avea unde să pună cana și a luat caietul. Și l-a mutat în dulap.
Am rugat-o să nu-mi mai mute lucrurile. Căci anume acolo este locul carnetului meu. Mie așa îmi e comod și nu trebuie mereu să-l caut. Ea s-a supărat și a spus că mai mult nu va mai face așa.
Dar peste câteva zile povestea s-a repetat. Ea iarăși și-a pus pe locul meu lucrul ei, iar carnetul din nou mi l-a mutat. Mereu ne contrazicem pe această temă, dar asta nu rezolvă nimic și ea continuă să îmi creeze disconfort.
Sper că în timpul apropiat ne vom muta la casă la sol și voi avea camera mea proprie unde nu mă va deranja nimeni.