Împreună cu soția am hotărât să cumpărăm un apartament. Până acum am locuit la casă pe pământ, dar soția mea Virginia, mi-a spus că nu mai are putere să se ocupe de casă, de grădină, de a face ordine în garaj, mai pe scurt, ambii am înțeles că pentru a trăi la o casă pe pământ, e nevoie de multă muncă. Atât eu, cât și soția mea am fost de acord să vindem casa și să ne cumpărăm un apartament. Mai ales că nu aveam copii și nici nu plănuiam în viitorul apropiat. Apartamentul va fi o cale de ieșire din această situație. Am ales unul mare, spațios, cu un număr suficient de metri pătrați.
Și toată această poveste a început așa. Cu prima mea soție, Daniela, ne-am căsătorit foarte devreme, am avut o dragoste adevărată. Ea era frumoasă, știa să gătească, petreceam mult timp împreună, ne plimbam în fiecare zi. Cum s-ar spune – simțeam fluturi în stomac, fix până la momentul când după căsătorie ne-am mutat cu traiul la apartamentul soacrei mele. La început, Dna Simona m-a perceput ca pe un familist bun și soț iubitor. Dar, de-a lungul timpului, ea și-a schimbat atitudinea față de mine. Îmi repeta în mod constant cum răposatul ei soț, tatăl Danielei a decedat încă când soția mea avea zece ani.
Ei bine, ea a început să-mi zică în fiecare zi cât de mult soțul ei a muncit pentru acest apartament, cum acesta pleca la muncă în străinătate pentru a face rost de bani, cum o lăsa pe biata Dna Simona în brațe cu Daniela, pentru a face rost de propria locuință. Și iată că am venit eu și i-am ocupat tot spațiul. Nu înțelegeam aceste reproșuri ale soacrei. La început, înainte de a mă muta la ele, femeia s-a bucurat că în sfârșit, nu vor fi singure, și că vor avea o mână de bărbat la casă. Dar din careva motive, Dna Simona și-a schimbat atitudinea.
Și cel mai important lucru este, că Daniela nu mă susținea deloc. Ne certam des, pentru că nu am găsit limbă comună cu soacra mea. Ea mă numea locatar. Era insuportabil să o aud. Lucram la două job-uri, aduceam mâncare în casă, plăteam serviciile comunale, iar Dna Simona nu făcea nimic și mai avea obrazul să mă numească chiriaș și să mă izgonească din apartament. Odată, înainte de culcare stăteam întinși pe pat cu Daniela. Am avut o discuție serioasă, i-am spus părerea mea despre toată situația cu mama ei și i-am propus Danielei să ne mutăm la chirie și să trăim fericiți împreună, fără mama ei.
Daniela a fost foarte indignată, mi-a spus că de ce ar trebui să locuiască într-un apartament închiriat, dacă îl are pe al ei, deci, a refuzat. Mi-a mai spus să mă resemnez cu mama ei și că mai târziu vom avea totul. Înțelegeam că sunt adult și nu aveam de gând să suport pe nimeni pentru un apartament. A doua zi, am impus-o pe fosta mea soție să facă o alegere, fie să plecăm și să începem o viață nouă împreună, fie să ne desparțim. Nu mai puteam rezista. Daniela nu s-a gândit nici măcar o secundă și mi-a spus că e gata să divorțăm, am rămas șocat, de ce a hotărât așa, de ce a ales-o pe mama ei și nu pe mine, eu sunt soțul ei, suntem o familie. Înseamnă că așa ne-a fost soarta.
Eu și Daniela am divorțat. Mi-am luat un apartament în chirie, căci nu am avut o altă opțiune. Mai târziu mi-am întâlnit a doua soție, numele ei era Virginia. Și aceasta, într-adevăr, era speranța mea pentru un viitor fericit. Virginia m-a susținut foarte mult în acea perioadă, iar mai târziu am început să trăim împreună. Între timp venitul meu a crescut, Virginia avea și ea un job profitabil, așa că am decis că e suficient să locuim la chirie, e timpul să ne mutăm. Așa că ne-am cumpărat această casă, pe care acum încercăm să o vindem și să ne cumpărăm un apartament.
Designul casei noastre era frumos, am făcut reparații scumpe, casa era cu două niveluri, era spațiu suficient, dar totuși ne-am hotărât să cumpărăm un apartament. Nu am căutat-o mult, Virginia a cumpărat un ziar cu anunțuri, unde deodată am zărit apartamentul pe care îl vindea fosta mea soacră. M-am gândit imediat, că va fi al meu. Oare e adevărat că își vinde apartamentul, m-am întrebat eu. A doua zi, mi-am trimis soția să-l vadă. Eu nu m-am dus, pentru că știam că soacra se poate răzgândi oricând, iar apartamentul e bun, spațios, e situat lângă magazin și stația de autobuze. Virginia a fost să vadă apartamentul, i-a plăcut.
Mi-a convenit și mie, așa că am început să ne gândim la achiziționarea lui și la adunarea actelor. Virginia a convenit cu Dna Simona asupra încheierii contractului de vânzare și a doua zi l-am semnat. Când Dna Simona și fiica ei, adică fosta mea soție m-au văzut, au rămas șocate. “Cum așa, l-am alungat pe acest chiriaș, iar acum îndrăznește să cumpere apartamentul de la mine” – a spus Dna Simona, dar era prea târziu. Contractul este semnat, iar apartamentul îmi aparține mie. Asta e, se mai întâmplă uneori că nu știi ce te așteaptă în viitor, dar un lucru este cert – mereu trebuie să te comporți omenește.
