Aveam de câțiva ani o prietenă. Îmi părea că este o prietenă bună și prețuiește prietenia noastră, nu folosul din această prietenie.
Adela este o persoană interesantă și deșteaptă, dar cam șmecheră. În schimb, e foarte frumoasă.
La ziua de naștere, la diferite petreceri, dar și pur și simplu la un picnic mic, mereu o invitam pe ea. Deseori petreceam timpul împreună. Eram deschisă și sinceră cu ea. Credeam că este reciproc, dar nu a fost așa.
Niciodată nu îmi oferea cadouri la zilele de naștere, iar eu îi spuneam că nu am nevoie de nimic, important e să fim toți împreună. Pentru mine nu erau importante cadourile.
Eu împărțeam totul cu Adela, hainele și chiar telefonul. Mi-am cumpărat telefon nou, iar peste o săptămână am primit cadou altul. La început m-am gândit să vând telefonul pe care l-am cumpărat. Dar am decis să i-l dau prietenei. El încă era nou, iar telefonul ei se cam bloca și îi era greu cu el. Ea era foarte bucuroasă de cadoul meu.
S-a întâmplat așa că trebuia să plec pe un an în altă țară cu treburi care au legătură cu unul din visurile mele. Având în vedere că aveam o relație bună cu Adela, i-am spus despre asta în primul rând ei.
Ea m-a sunat și striga să nu plec, că acolo nu voi reuși nimic, nu voi obține nimic și să nu depun efort.
Iar peste câteva zile de parcă nimic nu s-a întâmplat. M-a rugat să-i dau o rochie pentru că nu știe ce să îmbrace la o petrecere.
Și atunci în sfârșit am înțeles că ea pur și simplu mă folosea. Niciodată nu a fost o prietenă adevărată. Niciodată nu mă întreba cum îmi merg treburile și mereu se gândea doar la ea.
Noi am încetat să mai vorbim. Îmi este greu pe suflet, atâția ani de prietenie s-au dovedit a fi o minciună.
