Am observat că majoritatea părinților preferă pentru baieți nume tradiționale, ca să nu mai vorbim de fete. Când se naște o fetiță, se pare că părinții dau frâu liber imaginației: Luna, Augustina, Cenușăreasa, Crina, Filofteia, Iolanta, Olimpia. Eu nu am fost o excepție.
La început mama se aștepta la un băiat. În ciuda faptului că toți medicii i-au spus mamei ca va avea fată, ea nu a crezut. Până la ultima spunea că va avea un fiu. Cred că a fost amuzat când m-am născut.
Până acum nu pot să înțeleg: a fost șocul mamei sau a fost o decizie conștientă să mă numească Olivia. Mama mea este profesoară de istorie, așa că probabil, i-a venit în minte faimoasa colonie greacă. Dacă tot și-a dorit un fiu, ar fi fost mai bine să mă numească Alexandra sau Alex.
Nu cred că am cel mai rău nume, dar am auzit în partea mea interpretări diferite: maslină, ulei. Oare nu și-a dat seama că numele ales pentru copil, va afecta în viitor modul în care acesta va fi perceput în societate? Nu este o glumă – părinții aleg cuvântul pe care o persoană îl va auzi cel mai des în viața sa.
În afară de hărțuirea din partea copiilor de la grădiniță, școală și chiar universitate – unde erau deja persoane adulte, am avut și alte probleme. Am fost numită în mod constant pur și simplu Olimpia, iar apoi au început să mă scrie așa chiar și în documente. Într-un moment dat am fost nevoită să îmi schimb certificatul de la școală și diploma de la universitate.
După căsătorie, mi-am perfectat documentele, mi-am schimbat nu numai prenumele, ci și numele deja atât de bine cunoscut pentru mine – Olimpia. Mama și tata, desigur că nu au fost satisfacuți. În schimb acum nu este nevoie să repet și să explic de mai multe ori numele meu când întâlnesc oameni noi.
