Am rămas însărcinată la 16 ani. Nu pot să spun, că era dragoste, mai degrabă o aventură adolescentină, care a dat roade. În mod ironic, tipul m-a părăsit și am rămas singură cu copilul. Părinții nu erau încântați de aceste evenimente, așa că nu puteam face nimic altceva – decât să mă asigur pe mine și pe copil, am devenit independentă.
La început încercam să locuiesc cu părinții în aceeași casă, iar când copilul a împlinit 1 an și jumătate, am înțeles, că nu pot continua așa. Pentru a obține studii, am început să studiez fără frecvență la universitate și m-am mutat la cămin, unde mi s-a dat o camera pentru familii. În paralel lucram la un magazin alimentar și la o florărie, copilul l-am dat la grădiniță.
Din păcate, așa și nu am întâlnit un bărbat demn care mi-ar fi devenit soț, mi-am crescut fiul singurică. Acum el are deja 25 de ani: un băiat frumos și matur. Recent s-a căsătorit cu o fată minunată. Iar eu, nereușind să savurez din darurile vieții, în sfârșit am avut posibilitatea să-mi dedic tot timpul doar mie.
Pentru a-i cumpăra toate necesarele fiului, economiseam permanent, nu călătoream niciodată, nu cumpăram lucruri scumpe, de un salon de frumusețe nici vorbă nu era, dar acum îmi permit de toate, chiar și părul l-am vopsit în roșu.
Nora mea nu îmi poate înțelege comportamentul, se plânge tuturor, că soacra ei a luat razna, însă eu cred că la 41 de ani – viața abia începe.
