Obișnuiam să văd copii needucați țipând în supermarket, căzând pe podea, plângând și scuturându-și picioarele, cerând astfel părinților să le cumpere o jucărie sau ceva de genul acesta. Eram sigură atunci – copilul meu nu va fi niciodată așa, dar s-a dovedit că m-am înșelat …
Știți, când ai copii vreai să le oferi tot ce este mai bun. În copilăria mea nu a fost așa… Nimeni nu mi-a cumpărat jucării scumpe, nimeni nu m-a dus într-un parc de distracții sau în alte locuri interesante. Mi-am promis că îi voi oferi copilului meu tot ce este mai bun, nu voi economisi niciun ban.
Însă acum cred că am exagerat un pic… Soțul îmi spune că mi-am răsfățat fata, deoarece fac totul pentru ea – orice mi-ar cere. Dar cum altfel? Nu vi se rupe inima în două când un copil mic vă privește în ochi și vă roagă să îi cumpărați ceva?
Într-o zi am refuzat să cumpăr o ciocolată pentru fiica mea (înainte de asta a avut o alergie groaznică la ea, după ce a mâncat prea multe bomboane), ea mi-a făcut o zarvă, de la care nu puteam să-mi revin un timp îndelungat. S-a supărat pe mine, însă când i-am promis că îi voi cumpăra o jucărie nouă – s-a liniștit. Nu vi se pare că mă manipulează acum într-un astfel de mod?
Acum nu știu ce să fac… Cum va reacționa fiica mea la refuzuri în viitor? Am fost o mama atât de bună și dintr-o data voi începe să-i interzic totul… Oare nu mă va urî atunci copilul?
