Nepoata mea are un job cât de cât bun, însă ea mereu economisește. Presupun că a economisit pentru câteva mașini sau pentru o casă într-un cartier de lux, dar dacă te-ai uita la ea și la stilul ei de viață, niciodată nu ți-ai fi dat seama. Nepoata mea, poartă cele mai ieftine haine de la second-hand, astfel încât părinților ei, le e rușine față de celelalte rude. Câteva zile în urmă i s-a stricat mașina de spălat. Fata nu voia să-și procure una nouă, de aceea noi am fost nevoiți să o luăm în credit special pentru ea.
Chiar nu o înțeleg, căci știm cu toții că are bani, e tânără, are un salariu decent și totodată e atât de zgârcită de te sperii.
Economisește orice și pentru oricine.
Mereu face observații, ba nu deșurubezi filtrul de apă cum trebuie, ba nu aprinde lumina, dacă nu ai nevoie de ea. În apa din cadă ea spală vasele. Economisește chiar și pe hârtie igienică. Și mai există o mulțime de astfel de exemple. Elena amestecă sucul de mere cu apă. Copiii ei încă niciodată în viață nu au băut un suc adevărat. În cele din urmă femeia chiar economisește, și mi se pare că exagerat de mult.
În acest sens, Elena se crede un profesionist… Și nu vrea să cheltuie nici măcar un bănuț. Suntem șocați de acest comportament, căci are un salariu mai mare decât cel mediu pe țară, și mai are și câteva job-uri part-time. Și totuși are cheltuieli minimale. Presupun că a economisit atâția bani, că și-ar putea cumpăra câteva mașini, dar uitându-te la ea și la modul ei de viață, nu ai putea spune așa ceva.
Elena nu strânge bani pentru ceva, ea doar economisește. Familia ei trăiește doar pe produse cumpărate la promoție, poartă aceleași haine de proastă calitate de mai multi ani, iar pentru casă aproape nimic nu cumpără. Șamponul mereu îl amestecă cu apă, cosmetică nu are, iar copiii de mici sunt învățați mereu să economisească.
Soției mele îi este rușine de ea. Lumea, vecinii nu cunosc cum stau lucrurile la ei în familie, că de fapt, Elena nu este o săracă, iar rudele au un apartament luat în credit și un copil-invalid. Uneori ni se face milă de copii, și îi ajutăm cu niște fructe sau legume.
Iarna asta Elena a fost cu familia la noi în vizită. Când copiii și-au lăsat gecile, noi am rămas șocați. Niște rochii nespălate și purtate de ani buni, încălțăminte ruptă.
Femeia a dat din mână și a spus – nu-i nimic, copiii cresc repede, la ce îi trebuie haine noi, le vor murdări, le vor rupe. Să mai dai un pumn de bani și pe asta. Astea măcar le primim gratis de la alte rude, când copiii lor cresc din ele.
Așa și trăiesc, dar săptămâna trecută, i s-a stricat mașina de spălat, care era deja veche. Nu a putut fi reparată, întrucăt astfel de piese nu mai există pe piață, nu se mai produc. Așadar, nu mai putea fi reparată. Despre achiziționarea unei noi nici vorbă nu era. Nepoata mea a spus că va spăla unele haine cu mâna, iar altele le va spăla la noi. Astfel va economisi pentru apă și lumină.
A fost o idee genială, după părerea ei.
Nu aveam de ales și ia-am cumpărat o mașină de spălat nouă. Am decis să o plătim in rate. Cum altfel trebuia să procedăm?
Mai este o mică speranță că Elena se va schimba, dar acum ne conformăm cu situația.
O vom plăti din alocațiile pentru copilul cu grad de invaliditate.
