Nu știu din ce motive nu-mi merge niciodată cu vecinii. Acum trei ani în urmă ne-am mutat la o casă, înainte de asta am locuit la apartament. Cei care trăiesc la apartament știu cum este atmosfera de acolo. Din cauza unei izolații slabe, auzeam diverse sunete, vuiete și zgomote. Era și o canalizare proastă, de fiecare dată auzeam pe cineva cum dădea drumul la apă când mergea la baie. Într-un cuvânt – groaznic!
Așa că eu și soțul meu am decis să ne mutăm la țară, pentru că de curând am devenit părinți. Aer proaspăt, natură, confort –
acestea sunt indispensabile pentru copilaș.
De îndată ce ne-am stabilit, am aflat că avem doar o singură vecină – Dna Florina. Bucuria mea pe-atunci nu știa limite! Peste atâția ani, în sfârșit nu o să-mi mai fac griji de gălăgie.
După cum s-a dovedit, totul nu a fost atât de minunat cum părea de la început. La prima vedere, Dna Florina mi s-a părut foarte amabilă, dar asta doar la prima vedere… Mai târziu, mi-am dat seama că mai bine aș asculta zgomotul canalizării decât sfaturile enervante ale bătrânei. Nici soacra mea nu și-a permis asemenea lucruri, când am locuit la ea.
Cel mai mult mă enerva când vecina ne urmărea prin curte. Nu știam ce vrea să vadă, dar de fiecare dată dădeam de ochii ei. Așa că am decis să punem un gard înalt. Femeia a început să urce pe acoperiș și să se prefacă că e ocupată cu treburile ei, dar în tot acest timp ne urmărea pe noi.
Într-o zi nu m-am mai putut abține și i-am spus vecinei că deja m-am săturat de comportamentul ei, nu-mi place când cineva își bagă nasul în viața mea! Câte țipete au fost în noaptea aceea! Dna Florina s-a transformat dintr-o vecină amabilă într-o bătrână răutăcioasă, arătându-și adevărata față!
Când prietenii veneau la noi, vecina striga că o deranjam. Deși, la ce avea dreptul? Eram pe propriul nostru teritoriu, așa că puteam să ne permitem orice. În plus, nici nu făceam gălăgie, pentru că avem un copil mic.
Dna Florina nu iubea nici copiii. Când fiul meu și prietenii lui se jucau pe-afară, ea îi urmărea cu atenție să nu calce în picioare florile care au crescut la poarta ei. Odată, femeia mi-a certat copiii pentru că au rupt două cireșe.
Recent a mai fost o sfadă. Am decis să pornesc muzica în timp ce vopseam gardul. Vecina a fugit strigând: “Oprește prostiile astea! Prea tare!” și eu iarăși nu m-am abținut. De ce ar trebui să ascult de ea?
Cum credeți, ce ar trebui să fac într-o astfel de situație? Nu vrea să mă-nțeleagă, ba chiar nici nu vrea să mă asculte, poate ar trebui să apelez la poliție?
