Împreună cu soțul meu ne doream copii de mai mult timp, dar nicidecum nu reușeam. Am apelat la un medic, și după cum s-a dovedit sunt – infertilă. De cât timp sufăr din cauza acestei vești, de ce Domnul oferă copii oamenilor care nu au nevoie de ei? Cât de nedrept este aranjată lumea.
Aș fi putut să-mi dau seama mai înainte, căci au fost multe astfel de cazuri în familia mea, iar pentru mama mea nașterea mea a fost un adevărat miracol, în ciuda tuturor cuvintelor medicilor. Speram și eu la asta, dar anii trec, iar noi nu mai suntem la fel de tineri. Îmi doresc din suflet ca cineva cu piciorușe mici să alerge prin casă și să strige „mami”. Aceasta este probabil cea mai mare dorință a mea.
Anii treceau, eu am avut diverse tratamente, dar nimic nu m-a ajutat. Apoi, împreună cu soțul meu ne-am hotărât la un pas foarte important – să adoptăm un copil. Am adunat toate actele necesare și am plecat la orfelinat.
Acolo l-am cunoscut pe fiul nostru – Ionuț. Mama lui biologică l-a abandonat când avea mai puțin de trei luni. Ce fericită eram atunci. Instant mi-am dat seama că acesta e copilul meu. Soțul a fost și el foarte fericit. În sfârșit părinți am devenit părinți.
Au trecut doi ani de atunci. Acum mă uit la Ionuț și mi se pare că l-am născut. Seamănă leit cu mine, chiar și puțin cu soțul meu. Când ne plimbăm prin parc, chiar și trecătorii observă această asemănare. Desigur, îmi pare un pic rău că nu am născut și nu am putut înțelege cum este, dar dragostea mea pentru fiul meu este enormă!
Acum, am decis să mai adoptăm un copil de la orfelinat. Ionuț a spus că își dorește o surioară, iar eu am visat să am doi copii. Așadar, în viața noastră a apărut un alt îngeraș – Mărioara. Am devenit mamă pentru a doua oară!
