O cunosc pe Ioana deja de mulți ani și mă bucur că este prietena mea. Dar recent ne-am certat și ea s-a supărat. Din păcate, acum comunicăm nu atât de des ca înainte.
Acum patru ani a apărut pe lume fiica Ioanei și eu am devenit nană de botez și o bună prietenă. Mica Sabina m-a îndrăgit și adoră să petreacă timp cu mine. Iar cel mai important este că e ceva reciproc.
Mereu sunt gata să-mi ajut prietena cu fiica sa, dar uneori Ioana întrece toate limitele. Nu se gândește în acel moment nici la mine, nici la fata ei.
Ioana cu soțul ei călătoresc des, se distrează sau au alte treburi care sunt mai importante decât propria fiică.
De aceea, când părinții Sabinei sunt ocupați, fetița petrece timpul cu mine. Îmi iubesc finuța, dar am și eu treburi, am și eu viață personală.
Sabina stă cu mine mai mult de jumătate din timp, uneori chiar săptămâni. Iar mama și tatăl ei aproape că nu se preocupă de fată, ci își aranjează viața lor. Nu s-au străduit pentru fata lor, nu au vrut să o facă fericită și nu i-au acordat atenție.
În fine, am obosit de comportamentul Ioanei, de obrăznicia și de iresponsabilitatea ei față de fată, de atitudinea ei rece față de copilul ei.
După aceea am decis să vorbesc cu Ioana, dar ea s-a supărat și a spus că eu pur și simplu nu o iubesc pe Sabina și caut diferite scuze ca să nu mă îngrijorez pentru ea. După cele întâmplate, comunic cu Ioana mai rar.
Este o prietenă bună și o personalitate interesantă, dar ca mamă nu este grijulie și e iresponsabilă.
