Sora mea împreună cu soțul ei au plecat în Canada cu mult timp în urmă și s-au stabilit acolo. Aceștia au vrut să-și încerce norocul într-o țară mult mai dezvoltată și să înceapă o viață mai bună. Plus la asta, la noi în România pe acele vremuri salariile erau destul de mici, iar locurile de muncă erau practic toate ocupate. În general, era greu să-ți găsești un job, de aceea multe dintre rudele și prietenii noștri, la fel ca și sora mea au plecat în străinătate.
La început, când Diana, abia a ajuns în Canada, viața ei era extrem de grea. De obicei lumea crede că atunci când pleci la lucru într-o țară străină, banii încep să cadă din cer.
În primele luni, Dianei și soțului ei abia îi ajungeau bani de chirie. Totuși, în cele din urmă, nu s-au dat bătuți și au muncit împreună pentru a-și atinge scopul.
Vasile, s-a angajat la construcții. A avut norocul să obțină o astfel de slujbă, pentru că în unele locuri din Canada, inginerii sunt plătiți mai mult decât angajații de birou. Totuși, munca nu a fost ușoară, mereu era în haine de lucru, avea un aspect neîngrijit, și a trebuit să se adapteze la vremea de afară. Diana s-a angajat în calitate de servitoare la redacția unei reviste de modă. Jurnalul era citit de toată lumea din Canada.
Într-o bună zi, pe când Diana făcea curățenie în biroul directorului editorial, a auzit o discuție între el și un angajat.
Această femeie, care se certa cu directorul, a părăsit biroul plângând. Diana a întrebat-o ce s-a întâmplat. Femeia i-a arătat articolul ei, pe care i-a propus să-l publice directorului, iar acesta a spus că nimeni nu-l va citi. Diana mea a absolvit cândva universitatea cu medalie, și anume Facultatea de Jurnalism. Sora mea a ajutat-o pe acea femeie să editeze și să scrie articolul corect.
După un timp, femeia s-a apropiat de Diana și i-a întins recunoscător un plic cu bani și i-a mulțumit. Articolul a primit cele mai multe vizualizări.
Acum Diana își mai amintește cum a lucrat servitoare și e fericită că nu în zadar a studiat la facultate.