Nu în zadar se spune că linia destinului se poate schimba.

Viorica era mama a două fetițe. În fiecare seară, înainte de culcare, intra în camerele fiicelor sale, le săruta pe frunte, fiindcă pentru ea, ele mereu vor fi copiii ei. Fiica cea mică era în clasa a opta, iar cea mai mare era absolventă.

Femeia s-a întors în camera ei, și-a dat mâinile cu cremă și și-a mângâiat cu degetele lungi palma mâinii stângi, amintindu-și de incidentul care i s-a întâmplat în tinerețe.

Viorica și-a petrecut toată copilăria și tinerețea la sat. Acolo se știau toți unul pe altul, iar zvonurile se răspândeau cât ai clipi din ochi. Vecina ei era o țigancă ghicitoare.  Toată lumea se temea de ea, căci provoca gânduri înfricoșătoare.

Într-o seară, când Viorica era cât pe ce să meargă la culcare, a auzit de afară cum o femeie țipa în timp ce lătrau câinii. De fiecare dată același lucru, iarăși copiii au zădărât câinii din mahala. Ea le-a strigat să fugă, dar de data aceasta nu a funcționat. Viorica a ieșit iute în stradă și a văzut că țiganca stătea întinsă pe jos, iar împrejurul ei era o haită de câini. Femeia a apucat-o de braț și a dus-o în curtea ei. Apoi, s-a dus la fântână să ia un pahar de apă și țiganca a prins-o brusc de mână.

„Nu trebuie să-mi ghicești, nu cred în prostiile astea”, a spus Viorica, smulgându-și palma din mâinile țigăncii.

„Nu am de gând să-ți ghicesc”, a răspuns ea.

A luat ața și a trecut-o peste palma femeii.

– „Ar trebui să ții această ață în palmă până ce vei trece pragul casei. Dacă mă asculți, vei fi o mamă fericită pentru două fetițe. Vor fi cele mai scumpe ființe din întreaga lume ”, i-a spus țiganca.

– „Ești o femeie bună, îți meriți fericirea. Vei avea parte de multe momente plăcute în viață ”, a adăugat ea în cele din urmă și s-a îndreptat spre casa ei.

Viorica, deși nu credea în astfel de lucruri, a ascultat de sfatul ciudat al vecinei sale și a făcut ce i i-a spus. A ținut ața în mână până ce a trecut pragul casei.

Minunea a constat în faptul că femeia nu putea avea copii, dar a decis să-și încerce norocul.

Timp de jumătate de an, casa de vizavi era pustie, însă, nu a trecut mult timp, și acolo s-a stabilit o familie – un tată văduv cu două fiice.  Nu aveau mamă, fiindcă aceasta murise într-un accident rutier.

Viorica și acel bărbat aveau o presimțire de parcă s-ar fi cunoscut toată viața. Aceștia doi au înțeles că trebuie să fie împreună. Și așa s-a întâmplat, că fetele fiind încă foarte mici, s-au atașat foarte tare de Viorica, și au început să-i spună “mami”.

Mai târziu, bărbatul a cerut-o pe Viorica de nevastă. Acum locuiesc într-un oraș mare și au o familie minunată.

Copiii o întreabă adesea pe mama dacă nu-i va părăsi.

– “Așa ceva nu se va întâmpla niciodată.  Sunteți cea mai mare comoară a mea. Sunt nespus de fericită că sunt mama voastră. Vă voi fi alături toată viața, în ciuda tuturor necazurilor ”, le răspunde femeia cu lacrimi în ochi.

Nu degeaba se spune că linia destinului se poate schimba. Pentru Viorica, țiganca a făcut imposibilul – posibil.

Оцініть статтю
Nu în zadar se spune că linia destinului se poate schimba.