Nu m-am așteptat la așa ceva de la rudele mele.

Eu și Andreea, numele soției mele, educam două fetițe minunate. Numele lor este Augustina și Liliana. Ne străduiam să le dăm de toate copiilor, și dragoste, și bunătate, și blândețe. Le ofeream totul și în plan financiar. Când s-au născut fetițele, ele sunt la noi gemene, eram cum se spune în al nouălea cer de bucurie. Deși, deobicei bărbații visează să aibă băieți, eu visam să am fetițe. Încercam să le ofer cât mai multă atenție fetițelor, o ajutam pe Andreea să aibă grijă de ele. Câteodată mă ceream de la lucru când soția mă ruga să stau cu copiii, deoarece ea a obosit.

Desigur, nu era un motiv întemeiat pentru a lăsa totul și a mă întoarce acasă, însă îmi iubeam și îmi respectam soția atât de tare, că eram în stare să fac orice pentru ea. Uite așa trăiam, eu lucram, iar Andreea avea grijă de copii. Viața era minunată, însă noi visam să avem propria locuință, deoarece locuiam într-o cameră de cămin închiriată. Îmi alinam mereu soția, spunându-i : – Nu îți face griji, draga mea. O să adunăm numaidecât bani și o să cumpărăm propriul nostru apartament. Au trecut câțiva ani, îngerașii noștri au crescut. Andreea s-a angajat la muncă, iar copii i-a dat la grădiniță. Ambii lucram și în sfârșit am reușit să ne cumpărăm un apartament, deși era doar cu două camere, în schimb era al nostru. Cât de tare ne bucuram de noua noastră cumpărătură. Ce îți mai trebuie pentru fericire? Un acoperiș deasupra capului și copii sănătoși.

Augustina și Liliana au crescut, au plecat la studii la aceeași facultate, învățau ambele foarte bine. Au crescut responsabile și harnice. Însă Augustina era încăpățânată, făcea totul așa cum știa ea, așa s-a primit și cu alegerea soțului. Vă voi povesti despre asta mai târziu. Timpul trecea, fiicele mele finisau universitatea, însă s-a întâmplat o nenorocire. Soția mea s-a îmbolnăvit grav, însă nimeni nu credea că totul este într-atât de rău. Motivul a fost o pneumonie obișnuită. Peste o săptămână de răceală, iubita mea a decedat. A fost o pierdere imensă.

Nu puteam să trec peste asta, credeam că voi muri și eu de la anxietate și depresie. Cu toate acestea, am ieșit din acea stare și încetul cu încetul finisam construcția unei căsuțe la țară, care nu am reușit să o construim împreună cu soția mea. Așa și trăiam. Augustina, imediat după finisarea facultății de limbi străine s-a căsătorit, iar Liliana nu se grăbea cu asta și după universitate s-a angajat în câmpul muncii. Ea locuia împreună cu mine în apartament. Augustina cu soțul ei închiriau o locuință. În scurt timp am devenit bunic. Fiica mi-a născut un nepoțel ce l-a numit Grigore.

Deorece am avut deja două fetițe minunate, visam la un nepoțel. Într-o zi am decis să vin în ospeție la Augustina. Sincer să fiu, nu am comunicat niciodată strâns cu alesul ei, pe nume Marian. Știți, mai bine așa și nu făceam acest lucru. Am ajuns și voiam să mă joc cu copilul, fata m-a întâmpinat cu mare bucurie, mi-a propus un ceai, iar eu am hotărât să mă duc în camera de alături să-l răsfăț un pic pe Grigore. Am auzit întâmplător cum vorbește ginerele. El spunea ceva gen, de ce am venit la ei, că din cauza mea ei închiriază apartament, iar eu am locuința mea proprie. Nu înțelegeam de ce spune așa. Eu știu că le voi lăsa apartamentul drept moștenire uneia din fete. Mai am și casa de la țară, așa că se vor împărți. Ce treabă are Marian cu asta? A doua oară când am vrut să-i vizitez, fiica mea a început să caute diferite scuze.

Eu întelegeam cauza, însă nu voiam să mă cert cu ea. Ei au propria lor famillie, iar nepoțelul va înțelege când va crește și mă va vizita singur.

Оцініть статтю
Nu m-am așteptat la așa ceva de la rudele mele.