Lucrez ca referent într-o întreprindere privată. Conducerea noastră este loială și nici prea strictă. Eu consider că un astfel de comportament este corect, pentru că fiecare trebuie să-și facă munca calitativ, pentru că primește un salariu pentru asta.
Sunt angajat la ei de un an și jumătate și, momentan, încă nu au existat conflicte. Tratez oamenii cu înțelegere și sunt întotdeauna gata să-i ajut.
Deci, am o colegă de muncă pe nume Alina. Ne înțelegem bine și ne ajutăm reciproc. Cel puțin, așa am considerat până acum. Alina este foarte veselă, când vine la muncă mereu ne ridică tuturor moralul. Ea este sufletul echipei. Totuși, Alina are un cusur precum obrăznicia. Noi ne-am certat din cauza acestui neajuns.
Se întâmpla des ca Alina să plece mai devreme de la muncă, fără ca să informeze conducerea despre plecările sale. Prin urmare, uneori am fost de acord să o înlocuesc și să fac munca în locul ei. Eu îmi făceam treaba, iar apoi mă apucam și de sarcinile ei. La început, asemenea situații se întâmplau rar, dar, mai târziu, ele s-au transformat într-o tradiție.
Nu mă complăceam în situația dată, pentru că ea era plătită, iar eu făceam toată munca.
Într-o zi, fiind la grădiniță, fiica mea s-a simțit rău și trebuia să plec de la muncă ca să o duc acasă. Am rugat-o pe Alina să mă înlocuiască pentru o oră. Dar ea m-a refuzat și a menționat că nu vrea să facă lucrul altcuiva.
Eu o înlocuiesc de aproape o jumătate de an, iar ea nu vrea să mă înlocuiască nici măcar pentru o oră. După acel incident am refuzat-o și eu. Ea s-a supărat și mi-a reproșat că nu sunt deloc înțelegător și că niciodată nu ajut pe nimeni.
Acum comunicăm mai rar. La urma urmei, eu nu am de gând să fac treaba altcuiva și să o înlocuiesc constant la locul de muncă.
