Locuiesc împreună cu soțul meu la țară. Avem o gospodărie mare. Avem sere, de unde cultivăm fructe și legume. În așa fel ne câștigăm existența. Cu toate acestea, nu am avut copii, deși am visat la asta toată viața. Deși, familia în care m-am născut era numeroasă, eram trei copii: fratele meu, eu și sora mea. Am trăit cam sărac, pentru că părinților mei le era greu să ne crească pe toți trei în același timp, fiecare avea propriile nevoi. Trebuia să ne educe, să ne îmbrace, să ne plătească studiile și să ne facă nuntă. Așa că de-acum știu cum e să-ți câștigi singur pâinea și cât de greu banii ajung la tine. Știu cum e și pot să spun asta cu recunoștință părinților mei care m-au învățat să supraviețuiesc în această lume.
Fratele meu a devenit și el un om de succes. Are propria sa firmă de parfumuri, iar sora mea a murit într-un accident rutier încă cu vreo cinci ani în urmă. Cu toții eram foarte stresați de acest caz și de fiecare dată eu și fratele meu încercăm să ne liniștim părinții, spunându-le că încă mai au pentru cine să trăiască, mai ales că au deja și nepoței. Fratele meu are o familie minunată, doi fii și o soție frumoasă. Totuși, părinții noștri s-au împăcat cu această pierdere teribilă și au început să trăiască mai departe. Ei l-au ajutat pe fratele meu, Dani, să-și crească fiii. Mama și tata veneau adesea la el în vizită, iar uneori puteau rămâne pe câteva zile, pentru că Dani și soția lui mereu erau ocupați.
Într-o zi, mama s-a îmbolnăvit și nu putea să stea cu băieții, iar tata a fost nevoit să rămână cu ea, să o îngrijească, căci nu mai erau atât de tineri.
Așa că Dani m-a sunat pe mine:
-Alina, ai un nume atât de frumos, sunt foarte recunoscător părinților că te-au numit așa. Pot să te rog să stai cu copiii mei, dacă poți? Ar trebui să mergem împreună cu Andra, într-o călătorie de afaceri, și nu avem cu cine îi lăsa pentru câteva zile. Mama este bolnavă, tata trebuie să aibă grijă de ea.
Îi răspund: – Ei bine, Dani, voi sta cu mare plăcere.
Era timpul să strângem roada din sere. Eu și soțul meu aveam mult de lucru, dar nu l-am putut refuza pe fratele meu.
A doua zi, Dani și-a adus copiii. Mereu m-am bucurat să-i văd, pentru că nouă Dumnezeu nu ne-a dat, deci, era o mare fericire pentru noi.
Vlăduț și Matei, erau niște copii grijulii și politicoși, doar uneori se certau, ei bine, în principiu, ca toți copiii de vârsta lor. Vlăduț avea 8 ani, iar Matei 9 ani.
Am gătit prânzul, i-am hrănit pe cei mici și m-am dus să mă ocup de treburile casei. Băieții s-au apropiat de mine și mi-au spus că s-au plictisit. Ei bine, am înțeles, la țară nu e la fel de distractiv ca la oraș. Și apoi mi-a venit în minte o idee genială. M-am gândit că ne vom împărți în echipe – Vlăduț va fi cu mine, iar Matei cu soțul meu și vom culege legume. Cine va aduna mai multe, acela va câștiga mai mulți bani. La urma urmei, oamenii vin la noi pentru a cumpăra marfă. Băieților le-a plăcut ideea mea.
Am început așa-zisul joc. Când s-a înnoptat, am hrănit băieții și apoi i-am culcat. Dimineața când ne-am trezit, am luat micul dejun și am plecat să ne continuăm competiția. Dar a fost o problemă, soțul meu Petru nu avea două degete la o mână și a fost amputat în copilărie, așa că purta proteză, pe care noaptea o scotea. Și uite că în acea dimineață nu am găsit-o. Pe unde numai nu ne-am uitat, dar nu am găsit nimic. Am mers să continuăm competiția. Desigur, Matei și soțul meu au adunat mai puține legume decât mine și Vlăduț. Așa că noi am câștigat mai mulți bani.
Când a venit prânzul, ne-am așezat la masă, dar Vlăduț nu era. Unde să fi fost? În cele din urmă, l-am găsit. Acesta stătea afară și plângea. L-am întrebat de ce plânge, iar el mi-a răspuns că a ascuns proteza pentru a câștiga concursul. Ca o adevărată mătușă, i-am explicat nepotului meu că nu se face așa, pentru că în viață nu vei obține nimic cu minciuni și fapte josnice, cu excepția rușinii și a pierderii valorii de sine. Sper că Vlăduț m-a înțeles și pe viitor nu va mai proceda așa și totul va fi bine.
