O istorioară despre conviețuirea norei cu soacră-sa.

Recent, eu și soția mea ne-am mutat cu traiul la mama mea. Am luat această decizie pentru că soția mea a născut un fiu și odată ce a plecat în concediul de maternitate mama mea a fost de acord să o ajute cu copilul. Totuși, îi va fi mult mai ușor dacă va avea un mic ajutor, mai ales că avem o mulțime de probleme în ultima vreme. Sincer să fiu, avem propriul nostru apartament, dar are nevoie de reparații. Cât timp nu aveam copil, eu și soția mea am putut liber locui acolo. Dar când s-a născut Cătălin, am înțeles că condițiile din acel apartament nu vor fi favorabile pentru un nou-născut.

Așa că am decis să ne mutăm la mama mea pentru o vreme. Între timp, vom strânge niște bani și vom face reparații, astfel încât să ne convină atât nouă, cât și copilului. Desigur, toată lumea știe de aceste povești despre relația dintre soacră și noră. Mama și soția mea nu sunt o excepție. Când intru în bucătăria aia, aud constant certuri, conflicte și neînțelegeri.

M-am săturat deja de asta, dar nu avem o altă ieșire, e mai bine așa decât să plătesc pentru o chirie. Așa nu vom aduna niciodată bani pentru a ne repara apartamentul. Într-o zi mă duc la bucătărie, iar ele se ceartă. – “Cum mi-ai aranjat farfuriile” – îi spunea mama mea soției mele. Am intervenit în conversația femeilor:

– Mai bine îmi făceați de mâncare, stați ambele acasă în fiecare zi și nici nu ai ce mânca. Am vrut să le împac cumva pe aceste două neliniștite, dar nu am putut. M-am gândit deja, poate să mă angajez la un job suplimentar și să muncesc mai mult pentru a câștiga bani mai repede și a face reparații în apartament. Și să nu mai aud aceste conflicte. Sincer, nu mai știam cine are dreptate și cine este vinovat.

Peste un timp certurile sau oprit, dar, după cum se spune, înainte de o furtună puternică se face liniște. Dacă să fiu sincer, mama nu prea o ajuta pe Otilia, deși mi-a promis. Am văzut că iubita mea era foarte obosită. Mama mea era foarte severă, îi plăcea să-i facă pe toți să o asculte, astfel încât toată lumea era obligată să facă totul la porunca ei. Și iată o astfel de situație. Am venit obosit de la serviciu, am avut multe treburi, iar  ele se certau din nou.

Otilia stătea pe un scaun, își alina copilul, și plângea. Nu mai știam ce să fac. Iar motivul conflictului a fost că mama a vrut să învețe un copil de opt luni să stea pe oliță și să-și facă nevoile. Otilia se împotrivea, spunea că coloana vertebrală a fiului ei nu este încă suficient de formată, că copilul nu înțelege ce vor de la el și nu are reflexul care ar trebui să funcționeze atunci când vrei să mergi la toaletă. Mama era convinsă că ea are dreptate în această situație și dădea exemple despre cum pe vremurile străvechi copiii alergau goi, nu existau scutece, iar mamele de astăzi sunt niște leneșe. Nu știam cui să-i iau apărarea, îmi părea rău atât de soție, cât și de mama mea, pentru că după scandal s-a îmbolnăvit și a fost nevoită să chemăm ambulanța. Am înțeles că conflictul dintre soacră și noră se va rezolva doar atunci când una dintre ele pur și simplu va ceda sau

dacă ne vom muta. Nu știu cum să procedez corect. Vreau să fiu într-o relație normală atât cu mama, cât și cu soția mea, pentru că acestea sunt cele mai dragi persoane din viața mea, dar chiar merită să-mi obișnuiesc copilul cu olița sau încă nu? Sfătuiți-mă pe cine să ascult. Mama vrea să fie capul familiei, așa e, pentru că locuim în casa ei, dar totodată ea ar trebui să mă înțeleagă pe mine, situația mea și familia mea.

Оцініть статтю
O istorioară despre conviețuirea norei cu soacră-sa.