Într-o zi am venit acasă de la serviciu, eram foarte obosită. Lucrez într-un atelier, cos haine la comandă. Într-o zi am venit acasă cu o rochie a unei cliente, pentru că nu am avut timp să o fac la serviciu pentru ora pe care a cerut-o. Ne-am înțeles că își va ridica ținuta când o voi termina de cusut, iar ea va veni și va plăti comanda la mine acasă. Uite că am venit acasă. Fiica mea cea mare era acasă. Am rugat-o să dea rochia femeii care va veni să aducă banii pentru ea. Îmi doream atât de mult să mă întind și să adorm, încât nu mi s-a întâmplat niciodată așa ceva. Fiica mea m-a ascultat. M-am întins și în timp ce adormeam încetișor, s-a auzit o bătaie în ușă. Alina, numele fiicei mele, aleargă la mine și mă trezește.
Eram teribil de supărată, pentru că voiam să mă odihnesc. Copilul spune: – Mama, femeia aia a venit deja, i-am dat rochia, iar ea a cerut să-i fac o cafea, așa că m-am dus și am făcut-o, apoi ea a cerut și dulciuri la cafea, i-am dat prăjiturile pe care le-ai cumpărat ieri. Înțeleg că ceva nu este în regulă aici și această femeie trebuia doar să vină să ridice comanda, să dea bani și să plece, în loc să bea cafea în apartamentul meu. Fiica mea trebuia să meargă la un club de dans, așa că se grăbea. I-am spus să plece, iar eu m-am ridicat și m-am dus la bucătărie să aflu care este situația cu clientul.
Am intrat, am salutat-o și am văzut-o vorbind singură la telefon și strigând la cineva, discutând de parcă ar fi acasă. Pe masă era o cutie goală de prăjituri, pe care ea pur și simplu le-a mâncat, nu a mai rămas nimic din cafea. Atunci Ana, așa-zisa clientă, a luat ceainicul și și-a făcut o altă cafea. A continuat să vorbească la telefon. Tocmai am ieșit pe hol și nu am putut înțelege de ce persoana are atâta obraznică, m-am gândit la toate și m-am întors la bucătărie.
O întreb pe Antonina: – Ai venit la mine să ridici comanda sau să bei cafea? O mie cinci sute de lei, dați banii și luați rochia. Ea mi-a răspuns: – De ce e așa de scump, ai spus în atelier o mie trei sute. – Crezi că prăjiturile și cafeaua sunt un bonus, ah, nu, trebuie să plătești pentru tot, draga mea. – am răspuns scandalos. Ana a pus banii pe masă, s-a întors, a trântit uşa şi a plecat. Înțeleg că totul pare cam ciudat, dar de fapt așa ar trebui să fie, pentru că a fost doar un vis pe care m-am hotărât să vi-l povestesc.
