Eram într-o relație foarte bună cu soțul meu. Mereu ne înțelegeam și ne susțineam la bine și la greu. Trăiam împreună la o chirie, un job normal nu aveam. Ne era foarte dificil. Și uite că în acel moment am luat o decizie foarte importantă. Am plănuit să ne deschidem o afacere, specializată în creșterea plantelor. Toata viața am iubit flori și ghivece. Cum spuneam mai înainte, soțul mă susținea în toate și nici acum nu m-a oprit. Înțelegeam că viața noastră nu putea să decurgă în așa fel și că ar trebui să facem ceva pentru o viață mai bună. În țara noastră e extrem de dificil să strângi bani pentru un strat-up, de aceea am decis ca cineva dintre noi să plece la muncă peste hotare pe o perioadă scurtă de timp să facă bani.
Emilian avea o mamă și o soră bolnavă. Ambele aveau grad de invaliditate. Sora lui putea totuși să meargă și să mănânce, dar nu vedea. Ne-am gândit mult la asta. De la început am vrut să mergem împreună, după care am înțeles că cineva dintre noi ar trebui să rămână să aibă grijă de mama și sora soțului. În cele din urmă am hotărât că eu voi pleca peste hotare, iar soțul meu va rămâne aici – să îngrijească de familia sa.
Eu am plecat și datorită prietenei mele am găsit acolo un job bun, cu un colectiv prietenos și cu un salariu decent. În fiecare zi vorbeam cu soțul la telefon. Lucram foarte mult, de aceea aveam foarte puțin timp liber. Și într-o zi mi se făcu rău chiar la locul de muncă. Când m-au dus la spital, am aflat că sunt însărcinată. Mă grăbeam acasă să-l sun pe Emilian să-l bucur cu această veste. S-a bucurat și el. Cu toate acestea, ar fi trebuit să fac o alegere, să rămân aici, sau să plec acasă, căci sunt însărcinată. De aceea, împreună cu soțul meu am hotărât să revin acasă. Zis și făcut.
Timp de acea perioadă, am reușit să strâng mai mulți bani, pe care i-am investit în afacerea pe care o plănuisem. Cu pași mici soțul meu a început să dezvolte business-ul nostru și peste o vreme am avut și un bun profit. Eu am născut un băiețel, pe care l-am numit Petrică. Totul era bine, până la momentul în care soțul meu a început să se îndoiască dacă el este tatăl copilul, făcând aluzii la faptul că l-am făcut cu cineva prin Italia, unde fusesem la muncă. Îmi era nespus de dureros să aud astfel de cuvinte și nu înțelegeam de unde-o fi luat-o. Când am fost la ei în vizită, soacra mea era foarte fericită să-și vadă nepoțelul, însă Lidia, cumnată-mea nici nu a vrut să se salute cu mine. A început să mă insulte, spunându-mi toate acele cuvinte care mi le-a zis și soțul meu. Înțelegeam că trebuie cumva să lupt cu toate aceste minciuni. Relațiile mele cu soțul s-au înrăutățit, de fiecare dată acesta căuta motive de ceartă. Înțelegeam perfect că soră-sa l-a făcut să gândească în așa fel. Păcat că am ajuns la asta.
Nu știu de ce, dar mi se pare că Lidia pur și simplu este geloasă pe familia noastră și încearcă s-o distrugă.
