Într-o bună zi, la mine a venit o prietenă. Pot să-i zic chiar vecină, căci trăiam nu departe. Făcusem cunoștință în timp ce ne plimbam cu copiii noștri prin curte. Adina, prietena mea, a fost chiar foarte extrovertită și sinceră. Uite așa am devenit prietene. Acum ne odihnim împreună, petrecem timpul cu copiii, mergem la cumpărături, la saloane de frumusețe. Mai pe scurt, am devenit prietene. Odată Adina m-a sunat și m-a întrebat dacă poate veni în vizită. Eu, desigur, am primit-o. Adina era cam supărată. Am văzut că ceva nu este în regulă, dar nu am vrut să intervin în spațiul personal.
Apoi Adina singură mi-a zis că este îngrijorată. Ea mi-a spus că s-a certat cu soțul ei. Are o soră mai mică care are un iubit și în curând vor avea o nuntă. Așa că părinții vecinei mele au decis să-i facă Elizei un cadou – să-i cumpere un apartament. Adina a izbucnit în plâns și a spus că, atunci când s-a căsătorit, părinții ei nu s-au gândit la ea la fel de mult ca la sora sa.
Soțul Adinei avea deja pe-atunci propriul apartament pe care l-a moștenit de la bunica lui. Așa că au decis să locuiască acolo, iar părinții femeii au avut grijă doar de fiica cea mică și au uitat de cea mai mare. Înțeleg de ce era atât de supărată. În plus, părinții Adinei au rugat-o să meargă să-i ajute la alegerea apartamentului pentru sora ei mai mică. Adina mi-a spus că acest lucru a supărat-o și mai tare. Surorii sale – un apartament, dar ei – nimica. Totodată, în fiecare zi, Adina este certată și de soțul ei tot din această cauză. El spunea: “Și dacă eu nu voi mai fi, unde vor locui copiii noștri?
Propriul apartament nu va fi niciodată de prisos”. Soțul îi cere Adinei să lupte pentru dreptate și să le spună părinților să-i cumpere și ei un apartament, iar părinții fetei s-au gândit altfel: Adina e deja căsătorită, trebuie să locuiască undeva, soțul ei lucrează și câștigă bine, dar nu s-au gândit să nu facă diferență dintre copii. Cred că totul ar trebui să fie cinstit, căci ambele fete au meritat un astfel de cadou.
