Am început să lucrez de la șaisprezece ani. La început lucram ca ospătar, apoi am intrat la facultate la învățământ fără frecvență și am început să lucrez cu normă întreagă.
Am o soră pe nume Sofia care este cu un an mai mare decât mine. Dar ea se gândește doar la distracții și nu încearcă deloc să facă ceva cu folos.
Înainte cerea bani de la părinți, iar când ei nu mai aveau să îi dea pentru toate petrecerile ei, ei m-au rugat să o ajut eu.
Eu nu puteam să înțeleg de ce ar trebui eu să o întrețin. Da, uneori pot să o ajut căci nu îmi este cineva strain, dar să-i cumpăr haine de firmă, să-i achit toate distracțiile și restanțele de la universitate nu aveam de gând.
Sofia este iresponsabilă și egoistă. Nu ne-am împăcat niciodată. Am avut diferite viziuni și priorități.
Acum eu m-am căsătorit cu un bărbat inteligent și avem o fetiță pe care o iubim foarte mult.
Rareș are afecerea lui și un mare succes în acest domeniu. Sofia după căsătoria noastră mereu ne vizitează și cere bani. Anii au trecut, dar nimic nu s-a schimbat.
Când îi refuz, ea îmi spune că sunt zgârcită și mă gândesc doar la mine. Eu sunt gata să o ajut, dar cu măsură, căci m-am săturat de obrăznicia ei.
Prin urmare, ea a început să-i arate semne de atenție soțului meu. Îl suna și îi propunea să se întâlnească și să petreacă interesant timpul. Rareș îi refuza și îmi povestea totul mie.
După aceea eu nu mai vorbesc cu sora mea și nu ne vedem. Eu m-am dezamăgit și mai mult și nu mai doresc să comunic cu ea.
