Au trecut deja 16 zile de când familia noastră s-a mărit. Acum suntem trei membri. De la nașterea Otiliei desigur că avem mai multe bătăi de cap, dar suntem fericiți. Soțul ca de obicei e la muncă, iar eu am nevoie să plec pe câteva ore, de aceea m-am gândit să o las bonă pe sora mea mai mică. Ea are 18 ani. Mi-a fost alături pe toată perioada sarcinii, se ținea mereu după mine. Acum mă ajută să am grijă de fiică: îi schimbă scutecul, o îmbracă, o adoarme fără probleme. Singurul lucru care i se părea dificil este să o ia în brațe.
-E atât de mică, atât de neputincioasă, degețelele sunt atât de micuțe! Dacă o voi ține prea strâns sau, din contra, nu o voi ține bine și va cădea…, spunea îngrijorată sora mea.
Am găsit rapid soluția. O adormeam pe Otilia și o puneam pe o pernă mică, și astfel sora mea o putea lua în brațe să o liniștească în caz că se trezește. Era prima dată când am lăsat copilul pentru că i-am promis că mă voi întoarce repede.
Ea stătea alături și admira micul boț de fericire: ”Ce bine miroși a lapte, ce obrăjori drăguți ai, ce degețele mici! Ce visezi, auraș?”
Dintr-o dată acest moment a fost întrerupt de un mic plâns. Ea a sărit în micioare agitată, a luat în brațe perna cu copilul și a început să o legene, cântându-i în șoaptă un cântec de leagăn.
-Ce oare te-a trezit?, fata a simțit un miros cunoscut neplăcut. Scutecul era plin. A pus repede perna pe pat, a întors atent copilul și a făcut tot ce era necesar ca să-i restabilească confortul Otiliei. Totul s-a întâmplat în mod automat și fata nu a observat că perna ei ”salvatoare” stătea într-o parte.
-Dormi și nu plânge! Acum nu te deranjază nimic. Mama ta va veni în curând, repeta precum o rugăciune Felicia. În acel moment ea se gândea doar la ce va face dacă copilul se va trezi. Nu a stat mult pe gânduri, că doi ochi albaștri clipise.
Feliciei nu i-a trecut ceva mai bun prin minte decât să ia copilul de mână, să o legene ușor și să-i cânte un cântec de leagăn. Din fericire, mama sa se întoarse. Ea a intrat încet în cameră și a văzut acea imagine amuzantă. A scos telefonul și a făcut o poză. Acum așa începe unul din albumele foto ale Otiliei. Ea deja are copiii ei, a înfruntat această frică, dar împreună cu sora ei mereu își amintesc acea situație și se amuză din suflet.
