Sunt studentă la facultate în București. Închiriez aici o garsonieră în apropiere de universitate.
Garsoniera este confortabilă, condițiile sunt bune și prețul nu este mare. Stau aici deja de trei ani și totul îmi convine.
Într-o zi a venit la mine prietena mea din orașul natal. Cristina tot învață în București, doar că la fără frecvență și lucrează în orașul natal.
A venit sesiunea și ea a venit pentru două săptămâni la mine până va da examenele. Am primit-o cu mare plăcere. Împreună e mai vesel. Dar atunci încă nu știam ce mă așteaptă.
Cristina este o fire pozitivă și interesantă. În timpul liber practică coregrafia. Este energică, mereu participă peste tot: la toate marafoanele, concursurile, webinariile și la alte activități. Ea chiar este grozavă.
Deci iată, a venit Cristina înspre seară. Am mai stat, am servit puțin vin, am vorbit, ne-am plimbat prin București. Iar apoi ne-am culcat. Am dormit împreună în cameră pentru că apartamentul e cu o cameră.
Noaptea totul a fost bine. Dar dimineața m-am trezit de la o gălăgie mare la bucătărie. Nu înțeleg. Nu se putea mai încet? Sau de cu seară să pregătească totul? Mai ales că ea nu se grăbea, căci ea nu avea examen atât de devreme.
Iar eu învățam în schimbul doi și dimineața voiam să mai dorm. I-am spus că asta îmi creează disconfort, dar Cristina a spus că are un program și și-a continuat treaba. Atunci am rugat-o să facă puțină liniște, dar asta nu a ajutat prea mult.
Această gălăgie a continuat în fiecare zi în aceste două săptămâni. Am încercat să vorbesc cu ea, dar nu s-a schimbat nimic. Iar să o alung nu puteam pentru că ea tot m-a ajutat de multe ori. De aceea, dacă o alungam, era să fie un gest urât din partea mea.
