Protejând somnul copilului.

Am o familie – doi fii și un soț. Sunt foarte fericită că am niște copii atât de minunați. Dumnezeu mi-a dat cea mai mare fericire de pe pământ. I-am numit Bogdan și Pavel. Bogdan are trei ani, iar Pavel e puțin mai mare, are șapte ani. În fiecare zi am treburi de rutină prin casă. Fac curat, gătesc, mă plimb cu fiii, mai avem și un câine pe nume Țuțu – încă un membru al familiei nostre. Soțul meu nu prea stă pe-acasă, are o muncă care presupune o mulțime de călătorii de afaceri, așa că poate să plece pe o săptămână sau chiar pe șase luni. Așa a fost și atunci, soțul a plecat pe un termen de trei luni într-o călătorie de afaceri. Îmi petrec cea mai mare parte a timpului cu fiii mei.

Mi-a fost foarte greu la început, dar apoi am acceptat situația pentru că un bărbat bun trebuie să aducă bani în casă. Soțul meu are un salariu decent, iar eu sunt nevoită să stau cu copiii și să am grijă de casă. Apropo, locuim într-o casă mare și frumoasă. Bunicii vin rar pe la noi, cu excepția sărbătorilor sau poate doar pentru o mică vizită. Așa că îmi educam copiii complet singură. Desigur, am vrut ca tatăl lor să le acorde mai multă atenție. Sergiu, ori de câte ori era posibil, când avea câteva zile libere, încerca să le acorde toată atenția băieților, să recompenseze timpul pe care îl petrece în călătoriile sale de afaceri.

Obișnuiam să mă trezesc în fiecare dimineață și să le pregătesc copiilor micul dejun. Mă străduiam să mănânc și eu cu ei în același timp, pentru că mai târziu cu siguranță nu voi mai avea timp pentru asta. Pe fiul cel mic nu am reușit să-l dau la grădiniță, așa că l-am înscris la cursuri private de engleză, aceste lecții se țineau sub formă de jocuri pentru copii mici. De aceea aveam engleza în fiecare dimineață. În drum spre cursul de engleză, îl duceam pe fiul meu mai mare la școală. După care, fugeam repede acasă să pregătesc prânzul. Apoi mă duceam iarăși să-l iau pe Bogdan de la engleză și pe Pavel de la școală. Acasă îi aștepta masa. După prânz îmi culcam mezinul, iar uneori chemam dădaca să aibă grijă de el în timpul somnului, ​​căci trebuia să-l duc pe Pavel la secția de înot.

Când ne întorceam de la înot, petreceam tot restul zilei acasă, împreună, sau puteam să mergem un pic la plimbare.

Odată Pavel, câteva nopți la rând nu a putut să adoarmă. E pentru prima dată când are așa ceva și nu înțeleg de ce. Venea în toiul nopții la noi în dormitor și se culca cu mine în pat. Aici și adormea. Am decis că această problemă trebuie rezolvată cumva.

Obișnuiam să citesc basme copiilor mei înainte de a merge la culcare, dar apoi s-au plictisit de asta. Atunci, împreună cu soțul meu le-am cumpărat un televizor în cameră și adormeau uitându-se la desene animate.

Cu timpul desenele animate nu l-au mai ajutat și am decis să-i spun o poveste înainte de culcare. Am decis să-i povestesc o istorioară despre animalele care-și păzesc stăpânii și tocmai îl aveam pe Țuțu, câinele nostru, am mutat patul lui în camera băieților și i-am promis că Țuțu îi va păzi cu siguranță somnul. Fiul a crezut în acest basm și a adormit. Când soțul meu s-a întors acasă, i-am povestit despre această istorioară și toată lumea a început să râdă.

Оцініть статтю
Protejând somnul copilului.