Am rămas singură cu fiul meu în brațe imediat după ce el s-a născut, pentru că tânărul meu soț a refuzat să fie alături de mine după ce i-am mărturisit că sunt însărcinată. Băiatul meu a trebuit să meargă la grădiniță foarte devreme, pe când avea doar doi ani, pentru că nu aveam destul timp liber cu două joburi. Răzvan s-a obișnuit repede cu grădinița, i-a plăcut acolo. A reușit să găsească limbaj comun cu educatoarele și să se împrietenească cu alți câțiva copii. Pe atunci încă nu avea crize de furie.
De obicei, îl luam pe Răzvan de la grădiniță la ora 14, când tura mea la primul loc de muncă se sfârșea, iar apoi îl duceam pe fecior la mama. Totuși, anume atunci era ora somnului de zi la grădiniță, iar băiatul era capricios și isteric de fiecare dată când veneam după el, pentru că voia să doarmă și să fie în continuare cu prieteni săi noi. Orice aș fi făcut ca să îl liniștesc, a fost în zadar.
În drum spre casa bunicii, abia își mai putea mișca picioarele și mă ruga să îl duc în brațe. I-aș fi respectat cu plăcere dorința, dar după o muncă fizică grea pur și simplu nu-mi mai simțeam mâinile.
Când ne apropiam de destinația noastră, Răzvan se așeza pe pământ, începea să strige și refuza să se mai miște. Nu știam ce să fac, pentru că nu avusese un asemenea comportament înainte. Am încercat din răsputeri să-l liniștesc: l-am mângâiat pe cap, am încercat să-l îmbrățișez, să spun că a mai rămas foarte puțin de mers, dar nu vroia să mă asculte.
Din senin, o femeie de vreo 50-55 de ani s-a apropiat de noi, a dat din cap și a spus: „Ești un băiat atât de nepoliticos și capricios, te voi lua la mine acasă”.
Răzvan s-a oprit imediat din plâns, s-a ridicat de jos și a alergat spre mine.
Eu i-am spus: „Ești fiul meu, nu te voi da unei străine, hai să plecăm mai repede de aici, dragul meu”.
În drum spre casă, nu mai era capricios, ci doar s-a întors timid pentru a se asigura că acea femeie nu ne urmărea.
De atunci, fiul meu nu a mai fost capricios, cred că și-a conștientizat greșeala. Deși, după acel incident am inceput să-mi fac griji pentru sănătatea mintală a fiului meu.
Astăzi, când m-am dus după muncă la magazin să cumpăr alimente pentru cină, am văzut o fetiță, strigând în magazin, pentru că mama ei a refuzat să-i cumpere o jucărie. Femeia părea confuză și nu știa cum să se comporte. În acel moment îmi doream foarte mult să mă apropii și să-i spun fetei:
„Ești o fată atât de nepoliticosă și capricioasă, am să te iau la mine acasă”.
