Soacra mea a dat de trei ori în arendă apartamentul oamenilor cu pisică. Primii și-au luat o pisică după ce s-au cazat. La întrebările ei, răspundeau : “Nu, pisica este inteligentă și nu va strica canapeaua.” Ea plănuia să vândă apartamentul, iar canapeaua era nou-nouță. Când chiriașii s-au mutat și au venit oameni ce vroiau să cumpere canapeaua, vroiau să o cumpere la început cu 5000 de lei, dar s-au uitat dintr-un alt unghi de vedere și au spus : „Ah, este zgâriat de o pisică, ei bine, atunci o cumpărăm cu 2000”.
A cumpărat alt apartament, l-a dat în arendă. Chiriașii jurau că nu vor aduce animele. Ghiciți ce poză a văzut peste două luni cu ei pe internet ? Corect, cu un nou membru al familiei. Motanul este foarte cuminte și nu face năzbâtii.
Doi ani în urmă, soacra s-a mutat într-un apartament cu o camera în centru, iar peste un an s-a mutat într-un apartament cu două camere, dându-i în arendă apartamentul cu o camera unui om cu un patruped pe nume Pufi.
Ghiciți ce a făcut chiriașul? S-a evaporizat în aer chiar peste o lună. Banii pentru luna următoare nu i-a plătit, a lăsat lucrurile sale și MOTANUL (!!!!!!)
Două săptămâni la rând fugea încolo-încoace, hrănea și distra pufoșenia. S-a înțeles cu o vecină bătrânică, care voluntar a propus să-l viziteze pe Pufi. Soacra nu putea să-l păstreze, deoarece avea un papagal.
Vecina i-a găsit lui Pufi o familie foarte bună, dar ei acceptau să îl ia doar după castrație. I-am spus soacrei, că nu este nevoie să dăm patrupedul cu totul, am putea să îl aducem într-un adăpost pentru animale. Proprietarul ar putea veni înapoi.
Mai departe totul s-a întâmplat ca într-un film pus pe viteza mare. Se pare că vecina, într-un oarecare mod, fără să preîntâmpine soacra, s-a înțeles cu voluntarii referitor la castrație, și deja i-au și făcut-o. A auzit asta de la ea într-un apel telefonic. Vecina și-a luat motanul în propriul apartament, gen, să se odihnească până îi vin proprietarii noi.
În aceeși minută, ba nu, chiar secundă! S-a ivit chiriașul, strigând “Unde este motanul meu? !!! Te voi da în judecată!”. Mă sună vecina și îmi spune să nu îi zic chiriașului unde este animalul său de companie. Gen, nu trebuie să îi încredințăm acestui om rău motanul. “Spune-i că a fugit motanul lui, nu știm unde e.”Peste 2 minute a venit și poliția. Agenta mobiliară a venit , soacra, vecinii de sus, prietenii vecinei au venit și ei. Printr-un miracol am convins-o să întoarcă motanul. Peste 10 minute a venit un taxi, care l-a chemat soacra, l-a plătit, pentru a îi trimite pe chiriaș cu tot cu motanul său cât mai departe.
Căutarea următorului chiriaș a durat mai mult decât de obicei la soacră, deoarece ea refuză acum pe oricine ce avea sau urma să țină animale.
