A fost adus de o ambulanță. Bărbatul era deja la o vârstă mai înaintată, sub șaptezeci de ani. A fost adus la spital cu hipertensiune arterială și dureri mari de spate. S-a dovedit că fiica lui a chemat ambulanța, dar nimeni nu avea de gând să meargă la el vizită, a trecut o zi, două, o săptămână, bătrânului i-a stat mai ușor, deși nu se putea mișca, pentru că durerile de spate nu-l părăseau. În cele din urmă, bărbatul a fost dus la azilul nostru de bătrâni. Dl Mihai era o persoană foarte sensibilă și înțelegătoare. Și printre altele, era foarte glumeț. Bunelul se simțea bine la noi, și spunea că se distrează mai mult la noi decât cu fiica lui, care nu-l iubea deloc și nici nu l-a vizitat cât era internat în spital. Așadar, l-a lăsat în cel mai dificil moment al vieții.
În fiecare seară, bătrânii noștri se adunau în sală și îl ascultau cu toții pe Dl Mihai, care avea un talent născut la a spune anecdoate.
Într-o după-amiază, bunicii noștri au fost de acord să țină un concert în azilul nostru de bătrâni. Aveam obiceiul să facem din când în când niște spectacole sau concerte, pentru a ușura măcar cumva rutina zilnică a bătrânilor noștri și pentru a le oferi inspirație și speranțe în ziua de mâine. A venit ziua concertului, Dl Mihai a prezentat frumos, am avut chiar și invitați de la autoritățile orașului care l-au lăudat foarte mult.
Dar am observat că după evenimentul nostru de succes, bunicul era trist. M-am apropiat de el și am încercat să aflu motivul stării lui. Dl Mihai mi-a spus că s-a gândit că și-ar dori foarte mult să-și îmbunătâțească relațiile cu fiică-sa. Mi-a spus:
– Nici nu mi-aș dori să mă întorc să locuiesc la fiică-mea, sunt bine aici, doar mi-aș dori să mă viziteze măcar uneori. O iubesc foarte mult și înțeleg că trebuie să-mi restabilesc relația cu ea, pentru că nu mi-a mai rămas mult timp. Mi-a părut rău pentru bătrânul nostru, chiar am plâns puțin.
A doua zi dimineața, ca de obicei, am servit bătrânii cu micul dejun și m-am dus să beau o cafea și să citesc ziarul nostru local. În ziar era un anunț despre un concert care va avea loc la azilul nostru de bătrâni și o fotografie a lui Dl Mihai. I-am arătat acest ziar tuturor, iar apoi am mers împreună să ne pregătim de spectacol și mai ales să-l pregătim pe Dl Mihai. O lună mai târziu, a avut loc un concert, la care a venit și fiica lui Dl Mihai. Ah, ce-a mai plâns acesta, când fata l-a întâmpinat cu aplauze și i-a înmânat flori. De atunci, fiica îl vizitează des pe taică-su și acum sunt într-o relație minunată.
