Eu și prima mea soție Simona ne-am căsătorit din dragoste. La început era o nebunie, dragoste, joc de sentimente. Treptat, relațiile noastre au devenit tot mai liniștite, ne ocupam de amenajarea locuinței, dar nu încetam să îmi iubesc soția. Destul de repede a apărut și locuința proprie, am deschis un cabinet privat, sunt dentist. Soția mea lucra profesoară la școală. S-a născut primul fiu.
După 4 ani de căsătorie, într-un moment am observat, că soția nu îmi mai este interesantă. Am început să caut alinare în altă parte, mă cunoșteam cu alte femei, începeam niște relații ușuratice cu ele. Ascundeam acest lucru de soție.
Înșelatul îmi aducea bucurie și ușurare, deși pentru o perioadă scurtă de timp. Femeile m-au plictisit repede, le schimbam ca pe niște mănuși. Eram sincer cu ele, deodată le spuneam, că sunt căsătorit, de aceea nu trebuie să-și facă planuri grandioase pe mine, nu aveam probleme cu ele. Eu nu m-am îndrăgostit în nici una din ele. Viața trecea, eu nu aveam de gând să schimb nimic.
În cele din urmă, m-am îndrăgostit. Totul s-a întâmplat pe neașteptate, aveam nevoie de o soră medicală, am scris un anunț, printre candidate era Silvia. Cu toate că ea nu se potrivea lucrului, deoarece nu avea experiență, am acceptat-o, deoarece mi-a plăcut foarte tare.
Silvia ce avea 22 de ani, mi-a dat de înțeles deodată, că îi sunt pe plac. Relațiile noastre au decurs câteva luni, până amanta nu mi-a dat un ultimatum: ea sau familia mea.
Nu aveam nici un motiv pentru a-mi părăsi soția, totul mă aranja. În același timp înțegeam că fără Silvia nu mai pot, m-a amețit.
Fata și-a dat demisia și nu ridica receptorul. Trebuia să decid ce să fac, cum să o fac. O înțelegeam, nu a fost niciodată căsătorită, vroia ca bărbatul să fie numai al ei. Am avut puțin timp să mă gândesc, i-am spus soției că totul s-a terminat între noi, ne-am despărțit repede și am închiriat un apartament pentru iubita mea.
Ne-am căsătorit, dar părinții mei au refuzat să vină la nuntă și tot încercau să îmi schimbe părerea.
Mi s-a părut că părinții și rudele procedează foarte urât, punând atâta presiune pe mine. Am rămas ferm în decizia mea.
Mai târziu s-au început problemele. Rudele mele practic nu mai vorbeau cu mine, prietenii nu mă sprijineau la fel. Rudele Silvei mereu aveau pretenții față de comportamentul lor, apoi au început să mă învinovățească în apartamentul în care locuiam.
Eram deja sătul de toți. Cu toate acestea, totul s-a rezolvat, toți au înțeles că voi rămâne ferm în deciziile mele.
S-a întâmplat altceva – am înțeles că nu o iubesc pe Silvia.
Cu timpul mi s-au deschis ochii referitor la soția mea, am înțeles că suntem foarte diferiți și nu ne potrivim. Sentimentele mele față de ea, au dispărut complet. Am început să umblu la alte femei iar, deoarece soția nu mă aranja. Ea se supăra, plângea, făcea scandaluri, iar eu nu-mi găseam putere să o liniștesc. Mă gândeam foarte mult și am ajuns la concluzia că încă o iubesc pe Simona, prima mea soție.
Nu știam ce să fac, pentru că eram convins – nu mă va ierta. Cu toate acestea, putea să-și găsească deja pe altcineva. Îmi era rușine să o părăsesc pe Silvia, deoarece i-am stricat viața fetei. În cele din urmă am decis să plec și să rămân singur.
În decursul a 6 luni am trăit singur, dar mai târziu i-am propus Simonei să fim din nou împreună. Prima soție a răspuns afirmativ la propunerea mea, m-a rugat să nu o mai înșel niciodată și să petrec mai mult timp cu familia.
Am fost de acord. Cu Silvia ne-am despărțit, deși a suferit foarte mult, mă suna, plângea.
Însă eu mă țineam ferm, nu vroiam să nimeresc a doua oară în cârligul ei.
Sunt foarte fericit că m-am întors, acum suntem împreună de un an și jumătate, iar eu nici în gând nu am să îmi înșel soția. O prețuiesc. În curând vom avea încă un fiu.
Din când în când mă simt vinovat, dar cred că cu timpul, totul va trece.
